Poezie Tineretea ta

Dumnezeule PreaSfînt

Drept, Mare și neînțeles,

Tu, ne-ai dat lumina-n lume

Noi, negura am ales.



Prin Isus Hristos în lume

Dragostea ne-ai arătat,

Noi mereu pășim prin ceață

Te-am urît, și lepădat.



Și azi mai mult ca oricînd

Tu, iar suspini, privind la cei

Ce Te-au iubit, dar au căzut

Și sînt prea jos în ochii Tăi.



Chiar dacă semnul de smerire

Să ne însoțească Tu ai vrea,

Noi nu suntem smeriți, Isuse

Ci doar căzuți de fața Ta.



Din margine de drum, a vieții care piere

Noi Te strigăm ca orbul Bartimeu...

Isuse, Fiul lui David, mai dă-ne azi putere,

Nu ne lăsa să rătăcim mereu.



Mai toarnă astăzi peste noi lumină

Mai dă-ne iarăsi har ca la-nceput,

Mai unge-ne pe suflet iar cu tină

Și-ntoarce-ne spre ceea ce-a trecut.



Mai dă-ne dragostea dintîi Isuse

Și dorul viu pentru Cuvîntul Tău,

Mai dă-ne acele bucurii nespuse

Ce le primeam cînd Te chemam mereu.



O Doamne, Tu pe cerul vieții noastre,

Zidește cerul cel din veșnicii,

Ca să putem lega azi viața noastră

De viața sfîntă, care va veni.



Să nu ne lași în truda noastră-ntreagă

Să rămînem pe-acest pămînt străin,

Ci să putem să ne-nălțăm odată

Spre zări cerești, spre tronul Tău Divin.



Revarsă acum dar binecuvîntare

Peste netrebnici robi ce Te doresc,

Coboară azi la noi în adunare

Și umple-ne cu harul Tău Ceresc!