Poezie Printre oameni

Zbor prin vazduhul albastru.

Cu aripile prinse la spinare,

Lipite atent cu ceara.

Admirind frumosul din jur.



Dar cind ma uit acolo jos,

Printre case,copaci,ape

La lumea mereu grabita,

In zi sau noapte.



Sufletul se intreaba plin de tristete

Unde merg toti acesti oameni.

Oare ajung ei undeva.

Undeva,unde sa gaseasca liniste si pace.



E timpul sa cobor la ei.

Ma las in jos incet.

Spre case,copaci si ape

Spre lumea mereu grabita in toate.



Dar simt cum inima nu ma lasa

Parca imi spune sa urc mai sus.

Undeva acolo in cer

Cit mai deaprte de pamint.



Insa soarele fierbinte

Imi taie din drum.

Imi ataca cu sagetile lui de foc,

Aripele prinse in ceara.



Incet,incet ma las in jos,

Cedind in fata sagetilor.

Eu cu mina apuc un nor,

Dar norul se transforma in ploae.



Aripele imi par mai grele.

Nu mai pot face nimic.

Purtat de vintul zburdalnic

Cad incet printe oameni.