Poezie Ca roua

Dacă tinerețea zboară

Înspre zările cerești,

Fiecare primăvară

Înspre alt tărîm va crește.



Tinerețea care pleacă

Va domni în noi mereu,

Ea va crește treaptă în treaptă

Spre cerescul Dumnezeu.



Și va fi în nemurire

Vas de albastru, dor curat.

Ea va fi un cer senin

Pentru un suflet întristat.



Ea va fi smerita frunte,

Fericitul dor nestins.

Pe a vieții lungă punte

Va fi ca un foc aprins.



Și suind spre nemurire

Ca un steag de biruință,

Ea va crește-n veci iubire

Peste orice căință.



Și cînd valurile vieții

Iar vor crește-n infinit,

Vom vedea în zarea albastră

Darul tinereții viu și nesfîrșit.