Poezie Tarie launtrica zero

TĂRIE LĂUNTRICĂ ZERO



Peste zeci de teritorii

Nu vedeai unul ca el

Era mai înalt ca toţi

Avea muşchii de oţel

Cu puterea-i de atlet

Era-n stare să omoare

Doar cu braţele-i vânjoase

Lei flămânzi şi alte fiare.



Fericiţi au fost părinţii

Când veniră el pe lume

S-au gândit...şi s-au gândit

Şi i-au dat apoi un nume

L-au numit Samson pe prunc

A fost darul dat de Sus

S-a-ndurat cerescul Tată

Şi s-au bucurat nespus.



Au sădit în el purtarea

Vrednică de un evreu

I-au plantat cerinţa-n suflet

De-a fi vrednic nazireu

A crescut în atmosfera

De cântec şi închinare

Îl slăveau pe Tatăl lor

Cu respect şi adorare...



Briciul n-a tăiat în păr

Sortit era pentru lucrare

Căci Dumnezeu l-a rânduit

S-aducă ţării uşurare

În ţară jugul filistean

Era atât de-apăsător

Că aşteptau cu nerăbdare

Să vină un izbăvitor.



Speranţele întregii ţări

Erau acuma în Samson

A fost învrednicit, ales

S-aducă pace în Sion

"Şi noi vom fi participanţi

În lupta ce ne stă ’nainte

Dar vrem ca el să ne conducă

Prin fapte, gesturi şi cuvinte."



Aşa ziceau mulţi din popor

Gândindu-se la biruinţă

Erau aşa de hotărâţi

Să îl urmeze prin credinţă

Trăia în ei acea nădejde

Ce-o poate da doar Creatorul

Că vor putea iar să lucreze

Grădina, via şi ogorul...



Voiau să-nlăture robia

Să nu plătească birul greu

La un popor prigonitor

Să ’nalţe-apoi steagul evreu,

Să ştie toţi cine-i Stăpânul

Ce l-a creat pe om din lut

Să se cutremure o ţară

Ce dor ceresc nu a avut.



Dar cum primiră el chemarea

De-a face bine unei naţii?

În stilul lui caracteristic

Cu joacă multă şi distracţii

Ştia că are-o misiune,

Ştia de planul cel divin

Dar visul pentru aventură

L-a transformat întru-n străin...



În loc să-şi facă strategia

Şi planul pentru bătălie

El alerga să prindă vulpi

(Avea destulă energie)

A prins nu una ci trei sute

A ataşat la cozi făclii

Le-a dezlegat spre a distruge

Grădini, ogoare, holde, vii.



Ţara plângea sub apăsarea

Duşmanului asupritor

Samson în multe situaţii

Era total nepăsător

Pe oamenii ce-i întâlnea

Îi încerca cu ghicitori

Dacă răspunsul nu-l ştiau

El îi numea "neştiutori"



Nimic de zis: era solid

Pe dinafară era tare

Dar înlăuntru cum era?

Era lipsit de înfrânare

Când auzea că sunt petreceri

Nicicând prilejul nu-l pierdea

Dacă alţi tineri refuzau

El totdeauna se ducea...



În cartea "JUDECĂTORI"

Găsim câteva pasaje

În care se dau detalii

Despre-acele anturaje

Din toate realizăm

Că zero era controlul

Când era ademenit,

Când vedea Samson alcoolul.



Mult s-au întristat părinţii

Când văzură unde merge

Încercat-au de metehne

Şi de patimi să-l dezlege

"Ştii prea bine" – i-au spus ei

"Te-au ales judecător

Fii la înălţimea slujbei

Cinsteşte-l pe Creator!"



Dar când a plecat la Gaza

Ştim cu toţi ce s-a-ntâmplat

A văzut-o pe Dalila

Cu care s-a-mpreunat

Nu a rezistat ispitei

N-a fost tare-n caracter

Nu s-a mai gândit că-l vede

Cel ce stăpâneşte-n Cer.



(Dar Stăpânul vede totul

Tot ce facem, ce gândim

Ştie paşii vieţii noastre

Unde mergem, ce zidim

Însă prea ades uităm

Legea sfântă şi Cuvântul

Şi de-aceea moare-n noi

Dorul, ruga şi avântul...



Iar acestea când sunt moarte

Suntem slabi, neputincioşi

Ne înfluenţează alţii

Ce-s străini, necredincioşi

Şi în loc s-avem progrese

Stăm pe loc, ne-mpotmolim

La umblarea prin credinţă

Prea puţin ne mai gândim.)



Dar să mergem mai departe

Să vedem ce s-a-ntâmplat

După ce Samson, la Gaza

Prăbuşitu-s-a-n păcat

Filisteanca-l amăgiră

Legământul să şi-l vândă

Iar soldaţii filisteni

Ce stăteau atunci la pândă,



L-au legat cu funii groase

I-au scos ochii, l-au bătut

(Nu avea în el puterea

Ce-o avuse la-nceput)

Iar apoi l-au pus la muncă

La o râşniţă-nvechită

Ce final nenorocit!

Ce soartă nefericită!



Cum de a sfârşit aşa

Cel ce fost-a rânduit

Să aducă libertate

În poporul asuprit?

Să privim încă odată

La umblarea lui în lume:

Nu a reuşit deloc

Rolul dat să şi-l asume...



El ştia ce-i "nazireu":

Pentru Domnul pus deoparte

Să-L slujească cu credinţă,

Să-L slujească pân’ la moarte

Dar viaţa de huzur,

De distracţii şi de joacă

L-a înstrăinat de slujbă

Făcându-i trăirea seacă.



O, de-ar fi avut tărie

Şi-năuntru ca-nafară

Ar fi preţuit solia

De-a elibera o ţară!

Ce frumoasă misiune:

Şi-a dat cu picioru-n ea!

Singur el s-a pedepsit,

Singur prin purtarea sa.



Cu ce vom rămâne oare

Din pasajul cu Samson?

Numai Cartea veşniciei

Poate fi un etalon

Ea ne dă o perspectivă

Şi ne spune ce gustăm

Când în grijurile noastre

Talantul îl îngropăm...



Lecţii multe sunt aici

Numai de-am băga de seamă

Vom vedea cum compromisul

Poate-aduce-n viaţă dramă

Azi un compromis mai mic

Mâine altul ce-i mai mare

Şi aşa un trai curat

Poate deveni ratare...



Clar se vede cum păcatul

Naşte rănile de moarte

Cum orbeşte o fiinţă

Şi de Tatăl o desparte.

Da! Păcatul este cancer

Întâi se localizează

Iar apoi încet, dar sigur

Avansează....avansează.



Cine-i prins în plasa lui

E legat cu lanţuri groase

Şi-i e greu să se dezlege

Căci puterile-i sunt stoarse

Ar dori să se desprindă

De păcatul ce dă groază

(Iată că a început

S-aibă conştiinţa trează.)...



Prea târziu? Nu-i prea târziu!

S-apeleze la Mesia

El vine să rupă laţul,

Să înlăture urgia

O, de-ar apela la El

Milioane...milioane

Ar primi în suflet pace

Şi-ar primi în Cer coroane.



Pocăinţa-i renunţare

Nu e joacă de-a păcatul

O, de-am înţelege bine

Să-L cinstim pe Împăratul

Cu trăiri de vrednicie,

Şi-mpliniri de misiune

N-ar mai fi în viaţa noastră

Zile de amărăciune,



N-ar mai fi căderi în cursă

Nici suspine, nici trădare

Nici invidii, nici minciună

Nici slujiri fără ardoare

Ci ar fi multă-mplinire

A Cuvântului ceresc

Pasiune în lucrare

Şi un trai duhovnicesc.



Pocăinţa-i frumuseţe

Seriozitate, trai

Ce ţinteşte spre unirea

Ce ne-aşteaptă, Sus, în Rai

Haideţi s-o trăim cum este,

S-o purtăm cu noi mereu,

S-avem parte de răsplata

Ce-o oferă Dumnezeu.



Ianuarie, 2008