Poezie Isus (Lumina)

E Alfa şi Omega omenirii

A toate Începutul şi Sfârşitul

Caligrafia îndumnezeirii

Alesul, Puntea, Neasemuitul.



E chipul invizibilului Tată

Înzămislit din slavă în atom

Iubirea cerului nemăsurată

Îmbrăţişând pe fiecare om.



E apa vie din fântâna sfântă

Îndestulând mereu mai abundent

Pe cel trudit, ce-n inima lui frântă

Aşază boaba de triumf nascent.



E Răstignitul ce s-a dat pe Sine,

Lumina înflorită-n biruinţi,

Cuib care mă încape şi pe mine,

Ostrov edenic de făgăduinţi.



Pe-această albie cu jind de moarte

E apeductul harului deplin

Ducând vâlvori la fiecare-n parte

De trai frumos, în abandon de crin.



E Cel ce nu se dă în siluire

Ci stă la uşă, blând şi răbdător.

Când Îi deschid mă scaldă în iubire.

Lui mă închin, atât Îi sunt dator!





21 ianuarie 2008