Poezie 121. O mama

O mama, ce mult m-ai iubit

Si cu mult drag m-ai ingrijit

Tu multe nopti ai mai pierdut

In timpul care m-ai crescut



Cand suferinta ma lovea

Tu erai cel ce ma pazea

Si-n brate ades ma purtai

Pana ce linistea aflai



O mama, cum sa-ti multumesc

Si-acuma cum sa-ti rasplatesc

A ta dragoste fara prag

Ce m-a crescut cu asa drag



Las lacrima sa curga lin

Pe-al meu obraz si un suspin

E prea putin, o mama, stiu

E tot ce pot sa-ti dau ca fiu



Imi amintesc de tine eu

Adesea in sufletul meu

Si-atunci un dor nestapanit

Ma chinuie asa cumplit



As vrea sa zbor la tine eu

Ca sa-mi alin sufletul meu

Si-al dragostei jar de nestins

Ma chinuie ades in vis



Si tot mai mult ma rascolesc

Amintiri ce ma racoresc

Si cat de multe vin acum

E tot mai greu al vietii drum