Poezie Ce faci tu cu Salvatorul

Mă uitam întîmplător

La un gard de la grădină,

Şi-ntr-o plasă de paianjen,

Prinsă proaspăt o albină.



Şi-ncepu atunci sărmana,

Să zumzăie a disperare,

Să se plîngă,să se zbată,

Că n-avea nici o scăpare.



Şi-a ieşit păienjenilă,

Prada să şi-o cerceteze,

Şi-i mai trase nişte fire

Ca s-o ibobilizeze!



Şi privind la această scenă,

Cu paianjenul fioros,

Mă gîndi că o albină,

E cu mult mai de folos.



Am luat repede-o crenguţă

Dintr-un pom c-era deoparte,

Şi cu ea rupsesem plasa,

Am salvat-o de la moarte.



Dar deşi eliberată,

Încă nu putea să zboare.

Mai erau fire pe ea,

Trase peste aripioare.



Cu un pai,cu-acea crenguţă,

S-o dezleg am încercat,

Şi pe cînd să reuşesc,

Ce să vezi...m-a înţepat!



E o pildă,ce să spun,

Şi-un copil din ea învaţă,

Domnul Isus a venit,

Ca să ne aducă viaţă.



Prinşi şi noi eram în plasa,

Fărdelegii,e scris în carte,

Domnul Isus a făcut totul,

Să ne scape de la moarte.



Domnul este plin de milă,

Rupe lanţul,spală vina,

Să nu faci cu Salvatorul,

Ce făcu-n pildă albina!