Poezie Cuminecare

Numele Tău e pentru mine hrană

E mana dulce care stinge foamea

Şi vinul stors al sângelui din rană

Atunci când lupii îţi zdrobiră carnea.



Tu n-ai ţinut în piept ticăloşia

Dospind-o cum azima se dospeşte!

Ci, colorând în harpe veşnicia

Ne-aşepţi cu torţa celui ce iubeşte.



În hiacint Ţi-e îmbrăcat Cuvântul

Turnat în urn fierbinte violet

Şi risipit ca un parfum de vântul

Eternizat tiptil în alfabet.



Ci Tatăl pururi Te va da drept mană

Însidefată-n bob de curcubeu.

Şi-n horbota rubinelor din geană

Eu vin şi Te cuminec, Domn al meu.