Poezie INTELEPTESTE-MA

INTELEPTESTE-MA!



Ps.5.7. „Dar eu, prin îndurarea Ta cea mare,

pot să intru în casa Ta şi să mă închin cu frică în Templul Tău Sfânt."





Binecuvântat să Fii, Stânca mântuirii mele!

Sabia ascuţită şi puterea ce mă curăţă de rele,

Mă-nchin cu pioasă teamă în Templul Tău Sfânt

Pătrunde Te rog, adânc în inima mea şi-n gând.



Din dragoste mi-ai pregătit o patrie cerească,

Luminează-mă să nu-mi fac lumeşti idealuri,

Să-mi vibreze credinţa, în neprihănire să crească,

Să fiu alipită de Tine, să nu fiu purtată de valuri.



Dumnezeule! Prin îndurarea Ta cea mare,

Eşti Turnul meu înalt, în care-am găsit scăpare.

Păzeşte-mi paşii de ori şi ce fel de mândrie,

De ori şi ce fel de lucru ce poate naşte trufie.



Înţelepţeşte-mă şi înseninează-mi cărarea,

Să nu rătăcesc şi să nu m-ajungă disperarea,

Ajută-mă să ţin în sfinţenie legământul iubirii,

Să fiu statornică pe calea adevărului, mântuirii,



Tu, n-ai dispreţuit şi nici n-ai urât necazul meu,

Păzeşte-mi sufletul de rău şi ascultă strigătul meu,

Povăţuieşte-mă şi ţine-mă pe cărarea Ta cea dreaptă,

Păstoreşte-mi sufletul, căci spre Tine se-ndreaptă.



Trimite-mi lumina Ta Sfântă, măreşte-mi credinţa,

Să crească şi să-nflorească, zi de zi, în mine pocăinţa!

Ajută-mă să păstrez inima nouă, devotată, curată,

S-alerg numai pe calea Ta, pe calea cea dreaptă!



AMIN