Poezie Chemarea divina

O lume, tot ce-ai vrut Ți-am dat,

Și zel, și binecuvîntare.

Dar pînă cînd al tău păcat

Te va tot duce la pierzare?



O lume, chipul tău de-acum

E doar un vis, e o părere,

Un viitor pierdut în scrum,

Și un prezent plin de durere.



O lume, trecătoare ești

Și trecător îți este mersul,

Tu nu mai crezi azi în povești

Și numai vrei să auzi versul.



Dar o poveste, tot există

Cu un dor ‘nălțat pe un vîrf de stea,

E infinitul fără margini

Și lume, e povestea ta.



Căci te întocmi în univers

O mînă cum nu este-n tine,

Și-ți dărui un timp, și-un mers

Iar tu ai crezut că mergi spre bine.



Te-ai rătăcit însă-n pustiu

Și-n hăul plin de orice păcate,

Dar Dumnezeu e veșnic viu

Și nu doar amintiri uitate.



Și glasul Lui cu lacrimi și suspine,

Și mîna-I care te-a creeat...

Te cheamă, ca să vii spre mîine,

Ieșind afară din păcat!!!