Poezie Intenţie

Să spui lucruri mari în cuvinte banale,

Prin suntete`nalte şi sunte joase.

Prin coduri ciudate ce urechea le prinde

Împletite-ntre ele cu fire de viaţă.

Ciudat material ce-l are tot omul...

Din aur poţi face podoabe plăcute,

Ce ochiul încântă, scanteie-n privire,

Dar scânteia izvor e de flacăr’ albastră,

Şi aurul poate şi armă să-ţi fie.



Un artist este omul c-o paletă bogată

Ce combină culoarea şi cu umbr-o îmbracă.

Penelul ne lasă pe pânza de aţa,

Fie fire de moarte, fie fire de viaţă.



Un voinic se incinge c-o sabie ce taie...

Şi te uiţi cum văzduhul vâjâind se desprinde

Spada loveşte cu atâta tărie,

Şi ce moare în mine niciodat’ nu învie.

Bisturiu ca o spadă are doctoru-n mână,

Însă altă intenţie, dătătoare de viaţă.

E o sabie în aer prin cuvinte banale.

Şi-s cuvintele mele, îs cuvinte ce zboară

Potrivit cu intenţia ce le-o dau,

fiecare,

Are viaţă ce cântă, sau moarte ce zbiară.