Poezie norii

Norii gândurilor noastre înnegresc a vieţii rază

Şi cereasca ei căldură care se revarsă-n zâmbet ne îngheaţă în privire.

Umbra-i început de noapte, libertatea-i îngrădire.

Vorba curge greu şi parcă `n-urma ei doar ran`apare,

Viaţa pare fără noimă.

Şi-ncet, făr` a da de ştire, bezna se revarsă-n alţii

Semănând nefericire.



Dac-am fi singuri pe lume, condamnaţi am fi de-a pururi.

Nici un vânt de alte gânduri n-ar începe ca să bată,

Gându` nost l-am bate-n cuie,

Gândul ne-ar fi lumea toată.

Când in zarea altor gânduri vântul bate numai soare

Norii se prefac în picuri, sau dispar in depărtare,

Norii curg ca nişte raze stropi de binecuvântare.