Poezie Tablou de iarna

Tablou de iarnă



O iarnă de poveste ,

A venit peste noi,

Şi nu mai vrea să plece,

C-au rămas desagii goi!



Pe cărare de-ai pornit,

Cu pasul tot mai grăbit,

Scârţie sub tălpi omătul,

Flămând gerul muşcă nasul!



Copacii cu crengi arare,

Ce şi-au pus a iernii floare,

Au haina şi mai frumoasă,

Din nea albă şi scămoasă!



Lângă talpa podului,

Doarme sora plopului.

E o salcie pletoasă,

Ce străluce scânteioasă!



Printre crengile-i lungite,

Cântă vrăbii amorţite,

Zgribulite şi zglobii,

Pitulite-n ramuri mlădii!



Iar sub stratul de zăpadă,

Zace lăsându-se pradă,

Strai de toamnă arămie,

Ce în flori o să învie!



Clopoţel de vânt la grindă

Nu se-aude până-n tindă,

Amorţit şi neclintit,

Vântul nu la mai urnit!



Totu-n jur e poleit

In veşmânte de argint,

Ce-n lumină scânteiază,

Fulgerând privirea trează!



Doamne, iarna asta ninsă,

Din poveste e desprinsă,

Îmi alungă întristarea

Şi-mi aduce desfătarea!



Si mă-ntreb în gând smerit,

Oare aievea au venit,

Omături de altădată,

Cum erau de mult, odată!



Cum prin ierni eu mă strecor,

Iată mi se face dor,

De-o bătaie cu zăpadă

Si... mă las visului pradă!



15.01.2008