Poezie Cu vorba ta poți să zideşti

Cu vorba ta poți să zidești

Sau să dărâmi pe cineva

Cu vorba ta poți ca să mângâi

Ori să-ntristezi tu vei putea.



Cu vorba ta poti să ridici

Sau în noroi să împingi un frate,

Ori să-ntărești și să susții,

Pe un trudit ce nu mai poate.



Ai spus o vorbă, vorba ta

Indiferent unde e trimisă,

Va înviora sau chiar elibera,

O inimă ce-n lacăte e închisă.



Cu vorba ta rănești și spinteci

O inima de om, de frate

Ori vindeci și aduci alinare,

Când poti să uiți o nedreptate.



Cuvântul tău are putere

Trântește,poate fatal zdruncina,

Ori poate fi o binecuvântare

Un om lovit și rănit vindeca.



Cuvântul tău fi va negreșit,

O solie de viață ori de moarte.

Cuvântul spus nu-l mai poți aduna,

Oricât de multe-ar fi regretele toate.



O nu uita, căci ce tu ai vorbit

Poate va fi chiar ultimă solie,

Celui pe care azi l-ai întâlnit,

Căci mâine poate fi dus în veșnicie.



De aceea când vrei ceva ca să spui,

Așteaptă și cugetă bine mai înainte,

Limba și de-i mădular mic poate oricui

S-aprindă viața prin cuvinte.