Poezie Inimi întristate

Jos in vale, intr-un sat

Ling-un drum nemaiumblat

Este-o casă unde stau cinci copilaşi.

Ei sunt trişti, nemingîiaţi

O soră si patru fraţi

Dulci, frumoşi şi scumpi şi dragalaşi.



Mama plinge-ncetişor

Lînga cel mai mic odor

Caci e mic , dar e deja orfan.

Tata a plecat în Cer

Lîngă îngeri s-a dus el

O, ce trist v-a fi acest nou an...



Lînga mama toti plîngînd

Ei se roaga rînd pe rînd

Dunmezeu, Părine al orfanilor,

Mîngîie inimile si sterge lacrimile,

Fii al nostru scut si-ocrotitor !



...............................



Dumnezeu ne ia durerea

Ne trimite mîngîierea

Căci El ştie ce e greul pe pamînt.

Nu fiţi trişti priviţi în sus

Vă iubeşte mult Isus

După noi se-ntoarce în curînd...