Poezie Ploaia (5)

Azi a cazut din inaltul cerului intristat,

O ploaie de lacrimi ce chipul mi-a udat,

Cerul plangea de durere,

La parasit si-a lui iubire.



Atunci imi amintesc ca eu odatasi eu,

Plangeam si eu alaturi de sufletul meu,

Plangeam ca fusem parasit,

Si de iubirea ta umilit.



Mi-aduc aminte cacandva ]n asta viata,

Udam si eu pamantul cu lacrimi de speranta,

Speranta ca ai sa te-ntorci la mine,

Si din nou ai sa-mi schimbi sufletul in bine.



Dar,ma-m amgit m-ai parasit,

Tu niciodata nu m-ai iubit,

M-ai umilit cu a ta privire,

Dragostea ta era o inchipuiure.



Acum nu pot sa fac nimic stiind ca ai plecat,

Decat sa ma inpac cu ideia ca m-ai uita,

Nu merita pamantul cu-ale mele lacrimi sa*l stropesc,

nu merita sa te m-ai iubesc.