Poezie VEI AVEA BUCURII DAR SI NECAZURI

Vei avea bucurii dar si necazuri



Ps. 22:24 „Căci El nici nu dispreţuieşte, nici nu

urăşte necazurile celui nenorocit, şi nu-Şi ascunde Faţa de el, ci îl ascultă când strigă către El."



E drumul nins, e frig şi ger,

Cuprins de-al morţi mister,

Se lasă asfinţitul ce trece

Spre noaptea tenebrelor, rece .

Şi ochii mari înspăimântaţi

De fiorii morţii încercaţi,

Ca-ntr-o presimţire se-nchid

Şi lacrimile-ncet se preling.



Se strecoară-n suflet teama,

Cuprins de fior îşi dă seama,

Că povara cugetului său,

Prins de lungi păreri de rău,

Îl apasă din ce în ce mai tare,

Îl roade pân-la disperare.

În ceasul târziu linişte nu are,

Şi-n taina nopţii cere-ndurare.



Un glas blând şi minunat

I-a şoptit : - „Te-am iertat!

Vei avea parte de bucurii,

Dar vei mai avea şi necazuri.

În suferinţi singur nu vei fi

Voi fi cu tine şi vei birui."

Şi starea păcătoasă i-o schimbă,

Scoţându-l din neant la lumină.



Târziu în noapte sub lună plină

Tainic se aprinde divina lumină,

În scurtul popas al vieţii

Se schimbă decorul dimineţii,

Ochii nu mai sunt înspăimântaţi,

De fericire sunt înlăcrimaţi,

În inimă se strecoară bucuria,

Căci sufletul şi-a găsit mântuirea.



Amin