Poezie Pentru cel trist

Pentru cel trist,



E uşor ca să te faci iubit,

Darul de preţ al Iubirii de-ai primit,

Inima se înmoaie iubind,

Nu să fie iubită, aşteptând!



E uşor ca un dram de sfială să ai,

Să alinţi şi cu drag să mângâi,

Dacă tu dărui cât poţi dobândi,

Bucuria de-a da înveţi a iubi!



E uşor ca negrul durerii să speli,

În lacrimi şi încă să speri,

Dacă iubeşti complet, ca Isus,

Şi zâmbeşti printre lacrimi, pătruns!



E uşor ca să fii cumpătat,

Când sângele-n vene curge curat

Si dinţii de foc ai dorinţei,

Nu sapă să rupă hotarul ispitei!



E uşor să nu faci judecată nedreaptă,

Cineva de-a călcat calea dreaptă,

De ai din născare o fire tăcută

Şi gurii îi dai odihnă plăcută!



E uşor noaptea în zori să o uiţi,

Liber să laşi clipei ce n-a sosit încă,

Viaţa ta plină ochi să o facă,

Oglindă din care un înger privească!



Pentru cel trist , cel slab, cel căzut,

Pentru cel care, povară e un nou început

Sau a încetat pentru ceva să mai lupte,

Că virtutea învinge păcatul, să nu uite!



Turn de scăpare din virtute să-şi facă,

Aşa Cel Prea Înalt îl iubeşte şi-ajută,

Ce dă, spre el înzecit se întoarce,

Si-n viaţă lumina şi sporul i-aduce

Iar greul, în uşor se preface!



Chiar dacă-a simţit că totul i-e-mpotrivă

Spre sfârşitul, ce este un nou început,

Să nu plângă paşii ce cu rost i-a făcut,

Si zâmbetul trist în surâs se preschimbă

Si inima dreaptă ce ieri fuse strâmbă!



10.01.2008