Poezie PUTINI ACEI CE INTELEG

PUTINI ACEI CE INTELEG



1 Ioan 2:2 „El este jertfa de ispăşire

pentru păcatele noastre;

şi nu numai pentru ale noastre,

ci pentru ale întregii lumi."



Înjugat la rău, omul lipsit de iubire,

Îl înfăşoară minciuna maliţioasă,

Şi sub a viciilor deşartă ademenire

E subjugat de moartea radioasă,



Ce roade cu ură şi cu turbare,

Să-l piardă pe om pentru veşnicie.

Cu umbre de nouri de disperare,

Îl străpunge adânc şi-l chinuie.



Omenirea pe calea ei îngheţată,

Înşelată de dorinţi efemere,

Ademenită de vicii, atârnă uscată

Într-un vis de mărire şi de putere.



Cumplit e sfârşitul ce-o aşteaptă,

Dar nici nu se oboseşte să priceapă.

Subconştientul firav se deşteaptă,

Şi admite osânda păcatului dreaptă.



Pe această lume plină de noroi,

Doamne Tu creezi o altă lume,

Te-nduri de suflete chinuite şi goi

Şi faci din inimi rele, inimi bune.



Reverşi lumina peste întuneric

Şi risipeşti tenebrele păcatului,

Îl dezgoleşti chiar şi pe cel mai mic

Să-l smulgi pe om din robia viciului.



Ca o scânteie candidă pătrunde lumina

Şi domneşte deplin cu tot Adevărul

Făcând omul să-şi recunoască vina.

Să-şi caute cu fervoare, Mântuitorul.



Moartea era osânda păcatului,

Dar iubirea a pregătit izbăvirea,

La Golgota a fost victoria Împăratului,

Unde a semnat cu sânge mântuirea.



Şi-n fiecare om pătrunde cercetarea

Inimile se schimbă mai greu sau mai uşor

În fiecare cuget pătrunde întrebarea :

- Ce va fi cu mine, după ce-am să mor?



Puţini sunt însă acei ce vor să priceapă

Minunata lucrare a lui Dumnezeu.

Puţini acei ce lasă mintea să perceapă,

Că salvarea lor e Fiul lui Dumnezeu.



Amin!