Poezie Celui ce va birui...

În suflete cuprinse de eclipsă,

De întuneric dezamăgitor,

Există-o teamă de Apocalipsă

Şi de mesajul ei prevestitor.



Există-o groază care stăpâneşte

În suflete cuprinse de furtuni,

Care nu văd că-n Carte străluceşte

Lumina marilor promisiuni.



Lumina răsplătirilor divine

Transformă noaptea temerii în zi,

Când din Cuvânt promisiunea vine:

„Voi da (...) acelui ce va birui."



Și-astfel divina binecuvântare

Curge peste acel biruitor,

Ce va vedea a raiului splendoare,

Mâncând din pomul vieţii roditor.



Un nume nou, o taină nepătrunsă,

Pe-o piatră albă scris, el va primi,

Iar hrană îi va fi mana ascunsă

În Chivotul etern, din veşnicii.



El va primi toiag de cârmuire

Cum Fiul de la Tatăl a primit,

Şi un luceafăr plin de strălucire

I se va da fiindcă-a biruit.



În haine albe, el, biruitorul,

Cu nume-n Cartea Vieţii de neşters,

Va fi mărturisit la Ziditorul

De-al Fiului îndurător demers.



Un stâlp va fi în Templul din mărire,

Cu Numele lui Dumnezeu pe el,

Al Noului Ierusalim, sfânta zidire,

Şi-un Nume nou pentru Divinul Miel.



Cu Domnul pe un scaun de domnie

Va sta biruitorul la sfârşit,

Aşa cum lângă Tatăl, din vecie,

A stat şi Domnul, căci a biruit.



Ce perspectivă neasemuită

Pentru acela ce va birui!

Ce binecuvântare nesfârşită!

Ce har măreţ pentru măreaţa zi!



De-aceea mă întreb şi nu e chip să

Îmi pot răspunde satisfăcător:

De unde teama de Apocalipsă

Când poţi, luptând, să fii biruitor?



Veniţi cu toţii, lupta este mare

Dar cu Cristos mergând, vom izbândi

Şi vom primi în ceruri, cu onoare,

Răsplata..."celui ce va birui."



Amin

Vulcan, ian. 2008