Poezie Acrostih (4)

Fiule, să iei pâinea-mpărătească

Inimii balsam, sufletului hrană.

Umple-ţi viitorul care vrea să crească

Liber de strânsoarea focului din rană.

Uşa omeniei lasă-ţi-o deschisă

Intre-n ea iubirea în Cuvânt cuprinsă.



Melopeea jertfei verse-n tine doruri

Epurate, curse-n viaţa care vine

Unde se-mpletesc epopei în coruri.



Din hrisovul sfânt tu să scoţi rubine,

Elevate gânduri scufundate-n aur.

Noi eclesiaste de-adevăruri pline

Năvălească-n tine din divin tezaur.

Inima ţi-o pleacă-n albă rugăciune

Susur umilit către cer să sune.