Poezie Fericire (1)

În lumea asta mare, și plină de lumină

Un strop de fericire, e tot ce mi-aș dori

Mereu se-avîntă răul, cu veșnica-i uitare

Dar binele va-nvinge, oricît de greu ar fi.



Să-nalțe peste lume, o umbră a înserării

Și trista-nveșmîntare, mă-mbracă ca pe un vis,

Se ‘nalță rău-n lume, ca și un val de mare

Dar licărul iubirii, va fi în veci nestins.



În lumea asta mare, mă lupt pentru dreptate

Dar soarele dreptății, e tot mai sus pe cer,

Revarsă Doamne harul, peste lumina vieții

Și-ndreaptă-ne privirea, mai mult, mai mult spre cer.



Se-ntunecă văzduhul și stelele apar,

Se lasă peste lume frumoasa noaptea iar,

Oprește-te o clipă, o Doamne, să privești

Că sufletu-mi se-nalță, tot înspre zări cerești.