Poezie Mi-aduc aminte, Mamă!...

Mi-aduc aminte, Mamă!



Din anii, cei fragezi, de copil,

Mi-aduc acum aminte mamă!

Cum paşii-mi urmareai, tiptil,

Ca să nu cad, fiindu-ţi teamă.



Şi cum de mâini tu m-apucai

Privindu-mă cu ochi fierbinţi,

Atunci când mersu-mi dirijai

Prin sforţări grele-n neputinţi.



Astfel, erai în culmea fericirii

C-al tău odor, ce-n picioruşe,

Îţi simte-n glas,…grija iubirii

În vorbele cu drag ce-i spuse.



Şi mă prindeai la sânul dulce

Şi m-alintai-n vorbe duioase,

Când bolile-ncercau s-apuce

Din trupu-mi clipe dureroase.



O! Şi-atunci în rugă te plecai

Cu sufletu-ţi, cuprins de dor,

La Domnul, de-unde aşteptai

Răspuns, l-a strigăt de-ajutor.



Şi câtă linişte, câtă împăcare

Pe chipu-ţi placid, străluceau,

Când raze scumpe de-alinare

În unde dulci mă cuprindeau!



Mi-aduc acum aminte, mamă,

De toate acestea cu mult dor,

Şi vreau în minte să ţin seamă

De-al dragostei curgând izvor!



Flavius Laurian Duverna

16 februarie 2010