Poezie Dreptatea si Dragostea

Dreptatea si Dragostea



Ma duc cu gandul azi departe,

Intr-un trecut catastrofal!

Cand omul fu cuprins de moarte

In urma gresului fatal.



E martor cerul si pamantul

Ca a gresit si-i condamnat!...

Dar, ce-a raspuns atunci Cuvantul,

Ce-I Vesnic, Viu si Adevarat?...



Strabate veacurile toate,

Acelas glas mangaietor.

Si-aud, cum zice:" Tata, poate...

Exista-un mod izbavitor!



Sa piara oare omul care...,

Tu l-ai creat si l-ai iubit?

Sa moara Dragostea Ta oare?...

Sa piara tot ce-ai faurit?



O nu!, e mult prea grea sentinta!

Esti DREPT si drept ai condamnat!

Dar,... mai ramane-n om CREDINTA,

Ca DRAGOSTEA-Ti, n-a incetat!



Acum, cand mai presus de toate,

DRAGOSTEA ta ramane-a fi,

Te rog sa-mi dai un trup de moarte,

DREPTATEA Ta, s-o pot plati!



E martor cerul si pamantul,

Ca DRAGOSTEA a Triumfat!

Caci intrupat a fost CUVANTUL,

Ca eu sa fiu, RASCUMPARAT!!!