Poezie Anii noștri... ani puțini

Anii noștri, ani puțini

Cum se scurg de iute

Și pe loc de-ai vrea să-i ții

Toți îți vor scăpa din mâini

Că-s făcuți din săptămâni

Zile si minute.



Anii noștri de necaz

Cum își sapă cale

Lăsând cute pe obraz

Jug ce-apasă pe grumaz

Ce-ai fost ieri, nu mai ești azi

Mergi cu ei la vale.



Anii noștri de dureri

Și de bucurie

Aparțin acum lui ieri

Nu poți vamă să le ceri

...I-am parcurs spre nicăieri

Sau spre veșnicie.



Anii noștri șaptezeci

Sau ceva mai bine

Nu poți limita s-o treci

Dar așa cum îți petreci

Ți-or aduce pentru veci

Slavă sau rușine.



Anii noștri luptători

Ne-au lăsat un nume

De eroi sau dezertori

Credincioși sau trădători

Tu te-ntreabă uneori

Cum ți se mai spune.



Anii noștri trecători

Ani de pregătire

Din a tinereții zori

Te anunță c-ai să mori

C-ai să urci sau să cobori

Către nemurire.

Anii noștri... ani de dor

Și de așteptare

Din al nopții foișor

Cu străjerul veghetor

Ne-ntrebăm - în viitor

Cât mai este oare?