Poezie Cararea vietii

 M-am trezit privind spre varfuri_Nalte si pe munti, pe cresteSi-am crezut ca tot urcusulLin si fara truda este. Cantece de pasareleAscultam, mereu urcandSi izvoare mititeleMurmurand un cantec bland. Am, tot mers, voioasa tareSi credeam c-asa-i mereudar nu pricepeam ca-n brateEu urcam, la tatal meu! Eu priveam doar inspre zare,Urmaream norii pe cerNu stiam ca toata trudaDrumului, o duce el. Si urcand, din stanca-n stancaPlin de ravna, fericitDupa multa vreme inca,In sfarsit, a obosit Si mi-a zis: acum e vremea Sa mergi si tu singuraMergi usor, nu te mai temeSi de mana prinde-ma! Si-mi era si-atunci tot bineSi usoara-mi era calea."Am sa merg pe langa tine"Mi-a zis,"sa nu pierzi cararea Iar secretul-tine-l minte:E sa nu privesti in jos,Ci spre creste inainteSi spre cerul luminos, Iar piciorul ti-l aseazaDoar in loc solid si tare,Ai curaj, mereu vegheazaIntareste-te pe cale! Nu te bizui pe tineSi nu te mandri pe caleFiindc-ades si nevegherea In prapastii te pravale!" Si-am continuat urcatul,Insa, cand mi-era mai greu,Ori cand mi-auzea oftatul,M-ajuta tot tatal meu. ...Am ajuns intr-o padureSi-am facut un mic popas.Tot culegand flori si mure,Mai in urma am ramas. Lang-al izvorului murmurSe-odihnea alt calator;"Luati-ma cu voi, sunt singurSi nu pot urca usor!" El venise pe-alta caleSingur, zgariat de spini;Alungat fusese-n valeUn strain, printre straini. Calea noastra-i paru lina,Drumu-ngust, dar mai curat."Daca vrea, lasa-l sa vina"Zise tata.Si-am plecat. Am pornit deci impreunaPrimind binecuvantari;tata ne tinea de manaSi urcam, privind spre zari. Dar ne-a spus soptit odata:"Eu n-am sa mai fiu cu voi.Chiar de-o fi greu, niciodataNu va-ntoarceti inapoi!" Si doar a rostit cuvantulSi a si plecat, pe loc;Ca pe Ilie, prooroculL-a rapit un car de foc! "Mai ramai o clipa, tata!Singuri nu vreau sa pornim.Dar,au disparut de-odataMergand spre Ierusalim Carul si cu caii luiDoar mantaua ne-a ramas."S-o pastrati,e-a Domnului!...Ne-a mai spus, cu-n ultim glas. "S-o pastratialba mereu!Ca-i haina neprihaniriiSi ne-a dat-oFiul SauGarantie-a mantuirii." Si s-a dus...Poiana-aceeaDe unde ne-a fost luat tataA ramas de-atunci pustie,Arsa, fara flori si apa... Am pornit cu greutate,Trista si incetisor.Trebuie, pe cat se poateSa dau mana de-ajutor Acelui de langa mineCu care-acum urc spre casaJos, prapastia se deschideMai adanca, mai hidoasa! "Hai, paseste fara frica!"Spun si eu, cum mi s-a spus."Si privirea ti-o ridicaDoar spre inaltime, sus!" Insa el, din neveghere,A privit in jos cu dor,A alunecat pe caleSi vai! si-a rupt un picior! "Au! Ma doare...Stai opreste! Si mai bineM-as intoarce jos, in vale,Nu mai pot sa merg cu tine!" S-a deschis si-o rana vecheCare nu se vindecaseE mai rea decat fractura Ce-n cadere-o capatase! Doamne, ce sa fac acuma?Nu vreau sa ma-ntorc din drum!Ceru-i negru tot, furtunaUrla ne-mblanzita-acum. Intunericul coboaraValuri-valuri peste noi,Cativa corbi ne dau tarcoaleSa ne sfasie, jos in vai. Stropii mari si grei, de ploaieCad in ropot pe pamant;Arborii se frang, se-ndoaieSub rafalele de vant. Fiecare pas ce-l facem E-un efort ne-asemuit."Orice-ar fi, sa nu ne-ntoarcem"Este sfatul ce-am primit. Dar nu mai avem putere...Pana sus, o fi mult inca?Si ranitul, de durere,Tremura pe-un colt de stanca. Ce sa fac acuma oare?A...mantaua...Voi puteaSa inving furtuna mare Si sa-l infasor in ea? Cu sfiala scot mantia,O desfac, il invelescSi-un fulger tasnind scanteiaMa ajuta sa zaresc Scris pe ea un S.O.S.:"In caz de orice pericolCat puteti de repedeFolositi acest semnal: In ziua de grea durereCheama-ma si voi veniIti voi da si izbavire,Iar tu ma vei proslavi." Si cu slove mari, divine,Mai departe-asa scria:"Cei truditi, veniti la MineSi odihna va voi da!" Si-am vazut si semnatura:"Salvatorul tau, Isus.Faceti semne cu mantauaAlba, catre varfuri sus Si chemati-ma pe nume,Caci Eu vin, ne-ntarziat"....Am strigat deci inspre culmeSi mantaua-am fluturat. Pana sa-mi aud ecoulStrigatului disperat,Am simtit in jur fiorulDragostei, si-am lesinat; Doar in sufletu-mi, o rugaNerostita, suspina:O, Isuse, vin degraba,Numai Tu ne poti salva! ....M-am trezit ca dintr-un vis;Unde-oi fi acuma oare?Cineva duios mi-a zis:"Ai credinta si rabdare!" Oare ce s-a intamplat?Strigam...si-apoi nu mai stiu...Cineva m-a mangaiatSi-n pace mi-a zis sa fiu. Pana sa-mi intorc privireaDincotro venise glasul,S-a indepartat Iubirea,Se mai auzea doar pasul Ce calca usor si bland.Nu mai era nici furtuna, Si nici ploaie si nici vant.Le oprise-o mana buna... Da, era aceeasi manaCe cu drag ne ridicase,Ne salvase din furtunaSi pe-asin la El ne luase. Pe cararile iertariiNe-adusese la cabanaSi-n odaile iubiriiNe-a dat ajutor si hrana. Cobora doar o luminaDinspre varful braziloraducand pace deplinaPeste sufletele lor, Ale celor doi pribegiCe eram eu si ranitul,Obositi ca doi mosnegi.Oh! Ranitul!Strig si plansul Vru sa ma cuprinda iar.O, dar binefacatorul,In neasemuitu-i harL-atinsese si pe dansul. Il zaresc;se odihnesteInvelit cu o manta.Alba si curata este.A, e chiar mantaua Sa! Eu credeam c-a ramas udaSi murdara, sfasiata,Ori pierduta prin furtuna,Insa o avem si iata Ca mantuitorul bunNe-a spalat-o inc-o data,S-o avem cu noi pe drumAlba, fara nicio pata! dau de-o parte pansamentulSa vad:rana ce mai face?...Se trezeste si ranitullma priveste lung si tace. "Ai privit cu-amaraciuneCand Isus a vrut sa plece,Staruie in rugaciuneSi amaraciunea-ti trece!" Rana e acum curata,Unsa cu untdelemn sfantSi aproape vindecata.S-o mai pansam pana cand Vom ajunge iar in stareSa pornim in sus, pe creste.Pan -atunci, vom mai ramaneTot la cabana"Nadejde".