Poezie Spre Golgota, urca trudit

Spre Golgota, urca tudit



Spre Golgota, urca trudit

Cu crucea-n spate, obosit,

Isus Hristos cel întrupat

Recunoscut de Duhul Sfânt

Ca Fiu al Tatălui Preasfânt,

În jertfa-n care El S-a dat.



Spre Golgota urca Calvarul

Sorbindu-Şi cupa cu amarul

Păcatului din omenire,

Ce trebuia toată s-o bea

Mărturisind cum dragostea

Poate aduce mântuirea.



Spre Golgota în plâns şi jale

Al fiicelor mergând pe cale

Jelind amarul tragediei,

Cum moare Cel Nevinovat

Cel, ce n-are niciun păcat

Condamnau forţa infamiei.



Strigătul lor cel disperat

Pe Domnu-atunci L-a afectat,

Şi El le-a dat o mângâiere

Să-şi plângă pe ai lor copii

Căci vor veni, zile pustii

Cu lacrimi multe şi durere.



Căci dacă copacul verde

Este tratat precum se vede,

Ce se va face, de îndat'

Acelui care n-are frunze,

Care-a pierdut orice resurse

Şi care complet s-a uscat?



Flavius Laurian Duverna

21 octombrie 2012