Poezie Isus (13)

Isus



 Pe drumuri prafuite,catre cetati si sate

Pe jos, cu ucenicii,Isus trudit strabate.

Arsita-l chinuieste,foamea si setea-i grea,

De ce-o pribegi oare?Care-i solia Sa?

Si slava Lui din ceruri de ce-o fi parasit?

Pe-acest pamant de ura, oare de ce-a venit?

 

Poate ca vrea sa sada cu intelepti la sfat,

Sau vrea ca sa cunoasca vre-un mare imparat?

O,nu! Nu cauta mandria, nici slava celor mari

Saracii-i sunt prieteni,iar ucenici, pescari!

El inviaza mortii,,El vindeca bolnavi,

Mangaie pe cei singuri,e sprijin celor slabi.



 Dar poate vrea marirea sa caute,puterea?

O, nu,El om al suferintei e, stie ce-i durerea

Si nici macar nu are un loc de adapost

Gradina Ghetsimani loc de ruga i-a fost.

El nu ridica glasul, in nimeni nu loveste

Doar vindeca si iarta si pe vrajmasi iubeste.



 Atunci, care-i e scopul?De ce-a venit la noi?

Am inteles acuma, sa scoata din noroi,

Din ura, din durere,din negrele pacate

Pe mine si pe tine,pentru ca doar El poate!

De-aceea, impreuna,haide sa-i multumim

Si viata noastra-ntreaga deplin sa-i daruim                   Amin dec, 2007