Poezie Lacrimile bucuriei

Femeia aduce pe lume copii

Si-i tot mai greu sa fii mama

Iubind sa-i hranesti,s-asculti de porunci

Sa poti oricand Lui Dumnezeu sa-I dai seama.



Iubim copiii si dorim sa creasca

S-ajunga mari si sanatosi dorim

Si-i visul nostru gata sa se implineasca

Apoi se duc, iar noi, in urma lor jelim.



Jelim sub semne mari de intrebare:

Oare despre Dumnezeu le-am spus de-ajuns?

I-am invatat ce-nseamna sfanta ascultare?

Cadea-vor oare de pacat rapusi?



Cu ochii tristi privim cum ni se duc departe

Caci fiecare om se duce pe-al sau drum

Si zestrea lui e-nvatatura de la mama,de la tata

Si Dumnezeu ce-i va purta oricand.



Suntem legati prin legaturi de sange

De Dumnezeu am fost asa legati

Si fiindca legatura asta nu ajunge

Prin jertfa Lui Isus noi suntem frati.



Si-atunci cand sangele cerseste razbunare

Si-ajungem patimasi sa fim

Atunci Isus ne cheama la altare

Si-n fata jertfei Lui invatam cum sa iubim.



Iubim si acceptam chiar despartirea

Putem de vai si dealuri despartiti sa fim

Dar ii purtam pe bratul rugaciunii

Caci noi putem prin Duhul Sfant uniti sa fim.



Barbatii par sa fie mult mai tari

Si parca n-ar putea sa planga

Durerile ascunse sunt mai mari

Doar Dumnezeu mai poate sa le stinga.



Acum copiii nostri sunt cu noi

Ne bucuram dar parca ne si doare

Am implinit porunca Celui Sfant

Deci sa ne lasam puii ca sa zboare!



Asa e viata noastra pe pamant

Sunt intristari si bucurii

Dar noi suntem cu Dumnezeu in legamant

Si asteptam eterna Sarbatoare!