Poezie Crosul mântuirii

"Eu, deci, alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg." (1 Cor. 9:26)



Departe de ambiţii distructive

Ce se-mpletesc adesea vanitos,

Departe de arene explozive

Şi neinclus în ştirile sportive,

Se desfăşoară cel mai mare cros.



A fost întâi jertfa imaculată,

Când codul morţii negre a fost spart,

Şi prin triumful Vieţii ne-a fost dată

O nouă şansă şi ne-a fost trasată

De pe Golgota linia de start.



Prin jertfă ne-a fost dată mântuirea,

Un dar ce-aşteaptă să îl acceptăm

Şi către cer, unde e moştenirea,

Plini de speranţă aţintind privirea,

Peste obstacole să alergăm.



Noi nu suntem rivali în alergarea

Spre ţinta noastră dincolo de nori,

Căci toţi acei ce-au înţeles chemarea

Şi-şi vor sfârşi cu bine alergarea

Vor fi încununaţi ca-nvingători.



De-aceea ne-aplecăm ades pe cale

Să-ntindem mâna celui ce-a căzut

Şi cu-ale dragostei frăţeşti petale

Să-l mângâiem, legând rănile sale,

Ducându-l pe traseul început.



Având în suflet dor şi mântuire,

Plini de speranţă alergăm la cros

Şi trecem peste toate, cu-ndârjire,

Ştiind că ne aşteaptă la sosire

Cel ce-a dat startul, chiar Isus Cristos.



Amin

Vulcan, 2 nov. 2009