Poezie Un inceput

Zările albastre, ‘naltul cer cu stele,

Dragostea măiastră, zbor de rîndunele,

Inima ce simte, dorul nevăzut,

Toate-n astă lume, au un început.



Dragostea și ura, zbuciumul și pacea,

Timpul care trece, făr’ a se întoarce.

Disperarea și speranța, visul cel pierdut,

Toate-n astă lume au un început.



Stropul cel de rouă, care cade-n zori

Mîna cea duioasă care crește flori,

Raza cea de soare, clipa din trecut,

Toate-n astă lume au un început.



Toate-n astă lume, își au menirea lor

Totul are început, și un viitor.

Dacă timpul trece, și nimic nu-i dai,

Îți vei vedea sfîrșitul „Început„ tu n-ai.



În zadar vei spune, că tu te-ai născut

Că ai în lume o viață, și un început.

Viața-n astă lume, e din Dumnezeu,

Tu începi să sameni, rodul bun sau rău.



Ia privește-n urmă, și te-ntreabă-acum

Ce-ai făcut în lume, pe al vieții drum?

Ai ținut dreptatea, chiar cînd ți-a fost mai greu?

Ai crescut spre bine, ori ai crescut spre rău?