Poezie Binecuvântată suferinţă

De n-ai fi fost mereu cu mine

Poate acum aş fi pierdut;

Pierdut pe veci, în ghiara morţii,

Aş fi acum ţărână şi lut.



Aş fi cerut un punct în spaţiu,

Dar unul fix şi nemişcat,

Cu eul meu în centrul vieţii,

De care să fiu atârnat,

Agonizând în deznădejde,

Scârbit de lume, neîmpăcat..



Dar Tu ai fost mereu aproape,

Chiar fără să Te fi căutat,

M-ai însoţit pe drumul vieţii,

Prin har m-ai binecuvântat.



14.10.2009