Poezie Odiseea Mesianică 7

Odiseea Mesianică



Evocare Biblică, în şapte episoade



          Episodul  7

           

Irod

                  

,, Aşa vorbeşte Domnul: Un ţipăt se aude

la Rama, plângeri şi lacrimi amare; Rahela îşi

plânge copiii; şi nu vrea să se mângâie pen-

tru copiii ei, căci nu mai sunt!” ,, Aşa vorbe-

şte Domnul: Opreşte-ţi plânsul, opreşte-ţi

lacrimile din ochi; căci truda îţi va fi răsplătită,

zice Domnul; ei se vor întoarce iarăşi din ţara

vrăjmaşului. ,, Este nădejde pentru urmaşii

tăi, zice Domnul; copiii tăi se vor întoarce în

ţinutul lor!” Ier. 31, 15 – 17.



Şi după ce Magii, au plecat     

În vis lui Iosif când dormea,

Un înger din cer, s-a arătat     

Şi către el, vorbindu-i zicea: 



,, Tu scoală-te, acum îndată!     

Ia Pruncul! Ia şi pe mama lui!

Fugi în Egipt, şi deocamdată,      

Planul ceresc e-al Domnului!”  



,, Acolo-ai să rămâi o vreme     

Pân-ce Eu din nou voi spune,

Căci nu mai ai de ce te teme     

De a te întoarce în zile bune.” 



,, Şi iată că-ţi fac o-nştiinţare:     

Irod, acum Pruncul va căuta,

Să-L găsească, să-L omoare,     

Nemulţumirea, de-a-şi arăta.” 



,, Căci el se zbate cu mânie     

Să poată stinge vestea bună,

Tiran şi frământat de gelozie     

Va izbucni, ca şi-o furtună.” 



Şi Iosif, de grabă s-a sculat,     

A luat pe Prunc şi pe Maria,

Şi spre Egipt, toţi au plecat     

Să scape pe Pruncul Mesia. 



Şi-a aşteptat mult Împăratul     

Ca Magii duşi să mai revină,

Zicând că e deschis palatul     

Pentru-a primi vestea divină. 



Şi după ce-a trecut o vreme     

Destul de lungă-n aşteptare,

S-a hotărât la el să-i cheme      

Pe toţi aprozii-n grabă mare. 



N-au trebuit cercetări multe     

Ca toţi să poată să-nţeleagă,

Că Magii n-au vrut s-asculte     

Pe la Irod ca să mai meargă. 



Astfel gândind, c-au şi ajuns     

Acolo, în ţara lor din Răsărit,

Înseamnă că-au ţinut ascuns      

Despre copil cum L-au găsit! 



Atunci, Împaratul s-a mâniat     

Şi-n supărarea-i foarte mare,

Văzând cum Magii la-nşelat     

Şi s-au întors, pe-altă cărare…  



La gândul întoarcerii, turba,     

Că mai de mult n-a priceput,

Şi-n sinea lui stând se-ntreba:     

,, Ce poate fi-acum de făcut?” 



Atunci în minte, a născocit     

Un groaznic plan de nimicire,

Un plan de martiraj cumplit     

Ce nu mai întârzia zăbovire. 



Şi cum dela Magi se aflase     

Când sus pe cerul înstelat,

O stea în lumină se-arătase     

Vestind acel, mare Împărat 



A socotit spre-a se-nţelege     

Copilul când s-ar fi născut,

Copil, ce-urma să fie Rege     

După cum Magii, au văzut. 



După câtva timp, de socotit     

Cam câtă vreme-ar fi trecut,

De când şi Magii au pornit     

Să afle Pruncul nou născut... 



A stabilit de grab s-omoare     

Pe cei de parte bărbătească,

Pe pruncii toţi, fără cruţare,     

Niciunul să nu mai trăiască! 



Şi la Betleem au fost trimişi     

Şi-n toate-acele împrejurimi,

(Pruncii mici, spre-a fi ucişi)     

Ostaşii cruzi, fără de inimi. 



Şi-au junghiat în jale mare     

Pe toţi, dela doi ani în jos,

Ca prin această răzbunare     

Să fie-ucis, şi Isus Hristos. 



Astfel, s-a împlinit profeţia     

Cum Dumnezeu a înştiinţat,

Prin proorocul Său Ieremia     

Atunci, când El a declarat: 



,, Un ţipăt se aude în Rama!     

Şi e plângere şi bocet mult,

Rahela, îşi vesteşte teama     

Ostaşii cruzi, însă n-ascult.” 



,, Ea îşi jeleşte-ai săi copii     

Şi nu primeşte mângâiere,

Că nu mai sunt între cei vii,     

Cuprinsă-i toată de durere!” 



După o vreme,... oarecare,     

Irod, Împăratul crud a murit,

Ducând cu el osânda mare     

Pentru pruncii, ce-a jertfit. 



Din nou, un înger se arată     

Lui Iosif noaptea, iar in vis,

Zicând: ,, Scoală-te, îndată!     

În faţă drumul ţi-e deschis.” 



,, Ia Pruncul şi pe mama Lui     

Şi mergi în ţară, c-au murit,

Toţi cei ce viaţa Pruncului     

Au căutat mult şi-au râvnit!” 



Iosif pe loc, a ascultat de el,     

A luat pe Prunc şi pe Maria,

Şi iar, ei s-au întors în Israel     

Să-L aibă în grijă pe Mesia. 



Doreau acum să locuiască     

În Betleemul drag, regăsit,

Şi ei copilul să şi-L crească     

Ca întâi născut şi prea iubit.



Dar când ei veste-au auzit     

Cum că-n Iudeea, Arhelau,

Domneşte dupa ce-a murit     

Irod, al său tată, se temeau. 



Stau în cumpănă, gândind     

Spre care cetate s-apuce,

Şi tot plănuind, şi socotind     

Au înţeles că-s la răscruce. 



Şi tot Domnul i-a înştiinţat     

Să se întoarcă din Iudeea,

Iar ei, ascultând au plecat     

Să locuiască... în Galileea. 



De îngerul ce-a fost trimis     

Ei s-au convins, povăţuiţi,

Primind cu gândul deschis     

'N toate ce-au fost sfătuiţi. 



Mergeau cu inima împăcată     

Că Domnul poartă grija lor,

Pe-acelaş drum de altă dată     

Ducând cu ei un Pruncuşor. 



Prin greutăţile ce au trecut     

Dela venirea lor la-nscriere,

Ei amândoi, au recunoscut     

C-au împlinit o sfântă vrere. 



Şi tot astfel, de-aci înainte     

Încrezători căci Dumnezeu,

Le-a îngăduit, învăţăminte,     

Îl vor urma cu drag mrereu. 



La Nazaret, s-au restabilit…     

Pruncul crescand an de an,

Prin prooroci cum e vestit     

Căci El va fi, Nazarinean. 



Şi-astfel, El zilnic se-ntărea     

Făcând în jur tot fapte bune,

Iar Duhul Sfânt, Îl ocrotea     

Şi era plin de înţelepciune! 

  

Flavius Laurian Duverna  

     

23 decembrie 2007.