Poezie A inviat

Primăvară, dulce cîntec,

Cîte timpul tău ar vrea,

Cînd cu dor de veșnicie,

Reînvie “ÎNVIEREA”.



Nimeni n-ar putea să spună,

Ce în piept adînc simțim.

Cînd pentru a cîta oară,

Învierea, o trăim.



Azi putem cînta Oseana!

Celui care a înviat,

El e-al nostrum Rege veșnic,

Care ne-a răscumpărat.



Iar din vremi demult apuse,

Mai răsună încă pe pămînt

- “Mă voi întoarce în slăvi nespuse,

Și-tunci vă voi lua pe-aripi de vînt.



Să nu vă fie nicicînd teamă,

De tot ce omul ar putea

Căci Eu voi bea întreg paharul,

Si-a treia zi voi învia…”



Dar vocea Lui și-acum răsună,

La inimii pline de păcat…

Veniți, cîntați cu îngerii împreună,

Hristos, din morți a înviat!



Azi Doamne-Ți cîntă adunarea

Și Te lăudăm în veci de veci Isus,

Tu ne-ai scăpat de veșnica pierzare

Și ne vei duce odată, tot mai sus.



Iar acum cu inimile noastre,

Mai presus de toate, Te slăvim

Căci ai înviat Isuse Doamne,

Și Ești viu în veci de veci.