Poezie Pân’ aici în pribegie...

PÂN’ AICI ÎN PRIBEGIE...



Pân’ aici în pribegie

Am luptat. Uşor n-a fost

Dar primit-am energie

C-am ştiut ce-i sfântul rost.



Pân’ aici, plenar, trăit-am

Ghidaţi de cereşti lumini

Şi-n interior simţit-am

Vibranţii fiori divini.



Am călătorit pe drumul

Arătat de Creator

Fost-au piedici cu duiumul

Intr-un veac ispititor...



Dar avut-am biruinţă

În orice necaz cumplit

În grozava suferinţă

Braţul Lui ne-a întărit.



Fost-au încercări pe cale,

Fost-au şi intimidări

C-aşa-i viaţa, jos, în vale

Cu probleme, frământări...



Dar ne-a-nviorat Cuvântul

Predicat, asimilat

El ne-a susţinut avântul

Spre-un tărâm înmiresmat.



Fost-am prieteni cu cântarea

Ne-a edificat mereu

Să învingem nepăsarea,

Să stăm lângă Dumnezeu.



Uneori venit-au valuri

Ce credeam că ne înghit

Dar ne-a dus pe culmi de dealuri

Ghidul nostru preaiubit.



Am gustat şi din trădare

Şi din cupa cu nevoi

Dar divina-ncredinţare

Ne-a adus speranţe noi.



Ce am strâns în pribegie

Nu putem să risipim

Ar fi pură nebunie.

Noi cu Tatăl vrem să fim!...



De aceea doar spre zarea

Veşniciei vom privi

Şi de-aci ’nainte starea

Fericită ne va fi.



20 August, 2009