Poezie Odiseea Mesianică 6

Odiseea Mesianică



Evocare Biblică, în şapte episoade



         Episodul 6

         

Magii

                 

,, Îl văd, dar nu acum, Îl privesc, dar nu

de aproape. O stea răsare din Iacov, Un

toiag de cârmuire se ridică din Israel. El

străpunge laturile Moabului, Şi prăpădeşte

pe toţi copiii lui Set.” Num. 24, 17. 



Era atunci, în vremea aceea,     

Ce S-a născut Pruncul Isus,

Ca să domnească în Iudeea     

Un Împărat rău, pe rele pus. 



Era Irod! Şi el nu cunoştea,     

Nimic din ce s-a întâmplat,

Căci viaţa sa şi-o petrecea     

’N-orgii deşarte, şi-n păcat. 



El, dela Magi, care-au venit,     

Din-acel Răsărit îndepărtat,

Când ei la curte-au poposit     

Despre copil, îngrozit a aflat. 



Când au ajuns, au întrebat,     

Să-L găsească mai curând:

,, Unde e Pruncul, Împărat?     

La El vrem, în primul rând!” 



,, Fiindcă-am văzut în Răsărit      

O altă stea, pe bolta cerului,

Şi-acuma noi, deci am sosit     

Pregătiţi, să ne-nchinăm Lui!” 



,, El, este Împăratul cel vestit     

Din vremuri vechi îndepărtate;

Acum când steaua, a răsărit,     

Ea ne confirmă acestea toate.” 



,, Căci un toiag de cârmuire     

Ne-anunţă acea stea arătată;

Şi-n Israel, va fi multă mărire,     

Din ziua aceasta, însemnată.” 



,, El va domni prin fapte mari     

Ca fiind Suprem Judecător, 

Spre-a birui, pe cei mai tari,     

Şi eliberând, pe prinşii lor.” 



,, De El vor asculta popoare,     

Iar neamurile, vor fi luminate!

Sub marea-I binecuvântare     

Vor fi atrase, spre El toate.” 



Când toate acestea, a auzit,     

Că s-a născut... alt Împărat,

Irod, s-a spăimântat şi uluit     

Şi în cetate, zvon s-a lansat.

 

Ierusalimul... a fost tulburat     

Fiind cuprins de mare teamă,

Căci Împaratul, a convocat     

Pe preoţii cei mai de seamă. 



Şi chiar pe-nvăţaţii cei mari     

Să afle, repede de va putea,

Dela aceşti vestiţi cărturari,     

,, Hristos, unde s-ar năştea? 



,, În Betleemul, din Iudeea!”     

Ei au răspuns toţi într-un glas,

,, Căci în proorocia lui Miheia     

Iată, aşa s-a scris şi a rămas!” 



,, Tu, Betlteeme, ţara lui Iuda,     

Nu eşti cea mai neînsemnată,

Căci dintre toate, tu eşti ruda     

Din seminţii ce-ai fost arătată.” 



,, Din tine, va ieşi Căpetenia,     

Pentru poporul meu, Israel;

Tu-ai fost aleasă, seminţia,     

Din care-astfel, s-o naşte El!” 



Atunci îndată, Irod a chemat     

Pe Magi la el să îi descoase,

Şi dela dânşii spus, el a aflat     

Când Steaua sus se arătase. 



Şi-apoi, i-a trimis la Betleem,     

Zicându-le: - ,, Să cercetaţi,

Cu de-amăruntul, să vedem,     

Minunea aceasta s-o aflaţi!” 



,, Când Pruncul, Îl veţi găsi     

Să-mi trimeteţi repede ştire,

De grab să vin, - n-oi zăbovi-     

Să mă-nchin, pentru cinstire.” 



După ce Magii, au ascultat     

Pe-acest Împărat prefăcut,

S-au ridicat toţi şi-au plecat     

Spre Betleemul necunoscut. 



Din nou, sus steaua s-a ivit     

Pe cer mergând-naintea lor,

Cum i-a condus din Răsărit,     

Tot ea le-a fost îndrumător. 



Au mers aşa, până-au găsit     

Unde se-afla-acel Prunc Isus,

De-asupra locului deja numit     

Steaua se-oprise pe cer sus. 



Nu mai mergea, ci sta pe loc     

Şi-acum era mai luminoasă,

Şi raze sfinte, în dâri de foc,     

Marcau calea până la casă. 



Toţi s-au umplut de bucurie  

Cum Domnul aşa i-a condus,

În cea mai lungă... călătorie,     

Prin steaua luminând de sus. 



Intrând în casă, ce-au văzut?     

Un Prunc ce sta cu mama lui,

S-au minunat, dar au crezut     

Vestirea sfântă, a Domnului. 



S-au aruncat pân-la pământ,     

Smeriţi şi-umili s-au închinat,

În faţa Pruncului Prea Sfânt     

Ştiinţa lor... toţi şi-au plecat. 



Şi-apoi, visteriile-au deschis     

Şi-au adus daruri însemnate,

Întocmai, cum se află scris     

În prea vestitul sul de carte. 



Aur lucind, a fost întâiul dar     

Ce ei Pruncului, I-au oferit,

În dulci sclipiri de chilimbar     

Ei, toţi bucuroşi, I-au dăruit. 



Şi tămâia, mult mirositoare,     

Şi smirna cea de-mbălsamat,

Ele a-ntregit, în completare     

Darurile ce Magii-au purtat. 



În urmă, ei au fost înştiinţaţi     

De Dumnezeu noaptea în vis:

,, Pe la Irod, să nu mai daţi,     

Nimic voi lui, n-aveţi de zis!” 



Şi ei, întorsu-s-au în ţara lor     

În voia cea bună a ascultării,

Pe un alt drum, mai ocolitor,     

Spre-a împlini planul salvării. 

  

Flavius Laurian Duverna



Va urma,