Poezie Frati si prieteni

Isus ne-a invatat ca dragostea e lucrul cel mai important

Sa ne iubim asa cum El a spus:

Cu jertfa, sacrificii , privind la cel de sus.

Noi suntem frati in Domnul ,avem acelasi crez

Aceea dorinta vie sa implinim Scriptura ,

Cu tot ce in ea scrie.

Dorim sa fim adesea cu fratii in nevoi

Sa oblojim o rana, sa fim in post si noi.

Ne place partasia, cu fratii ne adunam

Cantam , aducem laude , pe Domnul-l onoram.

Si lista este lunga din tot ceea ce faci

Dar seara sta la panda acel ce e dibaci

Si abia soptit constiinta iti spune,

Dorind sa te indrume:

Hei , prietene , ce faci?

Eu? Prieten?

Isus m-a infratit cu cei ce cred ca mine

Si acum eu sunt nedespartit de fratii mei .

Asa sa stii , straine!

O, da , eu stiu acesta

Esti gata sa jertfesti

Si timpul , chiar si banii

Si casa o folosesti

E totdeauna plina de frati

Si altii vin...

Esti gata sa raspunzi la cel mai mic suspin.

Dar dintre toate acestea , Isus nu te-a invatat

sa fii prieten cu cei ce isi spun frati?

Sa stii sa taci atunci cand firea te indeamna sa-i barfesti , sa-i critici sau sa-i judeci?

Cand tu ar trebui sa-i pretuiesti?

Chiar tu spuneai deunazi

Cand singur ai ramas:

"Sunt singur, doar eu si viata

Vom merge impreuna

Vom imparti tumultul

Si rasul si suspinul

Si rasaritul si amurgul

Si soarele si luna

Si vom fi una

Si totusi singur."

Si unde iti sunt fratii dar?

Si infratirea sfanta care atat te-ncanta?

Ce ai ? Cu ce ai ramas?

O dragoste ca de Luceafar , rece

O infratire ca de forma

Si o prietenie care trece.