Poezie Odiseea Mesianică 5

Odiseea Mesianică



Evocare Biblică, în şapte episoade



        Episodul 5       



La Templu

                       

,, Toiagul de domnie nu se va depărta din

Iuda,

Nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui,

Până va veni Şilo,

Şi de El vor asculta popoarele”.Gen. 49,10.



Şi, când ziua a opta a venit     

Aşa după cum scrie ritualul,

Maria, Pruncul L-a pregătit     

Spe-a împlini ceremonialul. 



Astfel, împrejur a fost tăiat    

Şi nume I-a fost pus, Isus,

Aşa cum îngerul a declarat       

Mai din vreme şi le-a spus. 



Ei au dorit, să împlinească     

Pentru copil ce a fost scris,

Un Lăstar El ca să crească     

Cum în profeţi a fost prezis. 



Când curăţirea s-a împlinit     

Părinţii, cum din Lege ştim,

Cu Pruncul au mers, însoţit,     

Spre Templul din Ierusalim. 



Şi, ca şi-orişice întâi născut     

Copil de parte bărbătească, 

Ei Domnului cu drag au vrut     

Sa-L închine, să-I slujească.



La Templu... jertfă-au adus     

De ispăşire, două turturele,

După cum, şi-n lege-i spus     

Să împlinească, toate cele. 



În vremea aceasta în cetate     

Se-afla un bătrân, Simeon,

Şi care era-n zile înaintate…     

Şi despre el ieşise-un zvon. 



Duhul cel Sfânt îl înştiinţase,     

Că el, zilele nu-şi va sfârşi,

Fără să vadă ce-aşteptase     

Pe Pruncul, ce-i va mântui. 



Şi când părinţii şi-au adus     

Pentru măreaţa consacrare,

Pe Pruncul lor cel drag Isus,     

A cunoscut minunea mare. 



El cu respect şi-n reverenţă     

Având în minte sacrul gând,

Că-I dă slavă prin prezenţă     

L-a luat în braţe, declarând: 



,, Acum, în pace slobozeşte,     

Pe robul Tău Stăpâne Sfânt,

Căci Cuvântul se împlineşte     

’N-acest ceas de pe pământ!”

 

,, Căci mântuirea am văzut     

După împlinire, în aşa fel,

Că Te-ai făcut de cunoscut     

Poporului cel sfânt, Israel.” 



,, Lumină tuturor noroadelor     

Tu le-ai pregătit-o ca să fie!

Strălucind asupra gloatelor     

Ce-o vor primi cu bucurie.” 



,, Caci mântuirea, făgăduită      

Iată, pentru multe popoare,

A fost complet descoperită      

Prin slava Sa nepieritoare!” 



,, Peste neamuri se va-ntinde     

Cu dragoste şi cu îndurare,

Poporul Său de a-l cuprinde     

Cu mâna Sfântă-ocrotitoare.” 



Şi-astfel, tatăl şi mama Lui,     

Se minunau de ce spunea,

Şi prin Cuvântul Domnului     

Proorocirea, el şi-o-ntărea. 



Şi stăruind, cu înflăcărare,     

De vorbe nu se dispensa;

După-acea binecuvântare,     

I-a spus Mariei, mama sa: 



,, Iată, copilul spre dărâmare      

A fost sortit, pentru-a lupta!

Şi pentru mulţi spre ridicare     

Prilej va fi, de-a se-ndrepta.” 



,, Un semn, El va fi-n Israel     

Şi va stârni mare-mpotrivire,

Căci pentru alţii în acest fel     

Va fi-un prilej de poticnire.” 



,, Şi sufletu-ţi va fi străpuns,     

Chiar de sabie, fără cruţare,

Şi-aceasta va fi ca răspuns     

Pentru iubirea Lui cea mare.” 



În Templu fiind zi şi noapte     

Stătea atunci şi-o proorociţă,

Ce petrecea în post şi fapte     

Şi-n consacrare, în umilinţă. 



Ana, acesta, era numele ei,     

Venea din seminţia lui Aşer,

Şi pentru semnul dragostei     

Şi ea 'nălţase rugi spre cer. 



’N-acelaş ceas, iată, a venit     

Şi-a început şi ea a-L lăuda,

Pe Dumnezeu, ce-a împlinit     

Făgăduinţa, care-o aştepta. 



Pentru prea sfânta mântuire     

Vorbind la toţi despre Isus,

Ştia, că este-acea Izbăvire     

Aşa cum în profeţi s-a spus. 

     

Flavius Laurian Duverna



Va urma,