Poezie Anii vietii mele

Iată primăvara, o, ce fericire,

Urc pe-a vieții treaptă, înspre nemurire.

Urc pe-a vieții treaptă, cad pe-a vieții treaptă,

Urc spre nemurirea, care mă aștepată.



Cerul plin de stele, cerul mai senin,

Anii vieții mele, iarăși trec, și vin.

Urcă iar la stele, și cobor în jos,

Anii vieții mele, urcă spre Hristos.



Soare și lumina, vis nemărginit,

Primăvara plină, iară a venit.

Primăvara plină, mă-nconjoară lin,

Anii vieții mele nu mai trec, ci vin!