Poezie Jertfa multumirii

JERTFA MULŢUMIRII



Şi-azi jertfa mulţumirii o înălţăm smeriţi

Ştim Tată adorat: suntem ai Tăi iubiţi

Suntem în paza Ta; Tu singur nu ne laşi

Spre ţinta de Lumină îndrepţi ai noştri paşi

Ne-nsufleţeşti viaţa cu Duhul Tău cel Sfânt

S-avem oricând privirea dincolo de mormânt.

E ziua mulţumirii, e zi de bucurie

Suportul Tău ne-ajută să stăm la datorie

Iubirea Ta adâncă e-un dar ce nu apune

Venim ’naintea Ta cu-adâncă-nchinăciune

Ţi-aducem mulţumiri; eşti vrednic de onoare

De-am rătăcit prin văi, tufişuri sau ponoare

Iar ne-ai adus în turmă să nu ne prăbuşim

Ne-i ajutat furtuni şi boli să depăşim

Când am căzut pe cale răpuşi de-ngrijorare

Ne-ai ridicat duios, simţit-am uşurare.

Cuvinte nu-s destule să Te glorificăm

Ce rod bogat ai dat! Şi nu vrem să uităm

Că bunătatea-Ţi mare, nicicând nu se sfârşeşte

Ci, zilnic, vine-n noi, duios, ne cucereşte

Cum să uităm recolta ce-am strâns-o zi de zi?

Avut-am biruinţe şi-avut-am părtăşii

Pe mese n-a lipsit mâncarea necesară

Ne-ai scos cu braţul tare din starea cea precară,

Ai pus elan în noi să-Ţi răspândim sămânţa

S-accepte mulţi viaţa ce-o naşte pocăinţa.

Ne-ai revelat, Părinte, din tainele-Ţi divine

Să fim tari la atacul oştirilor străine

Ne-ai izbăvit de curse plantate în cărare

De-agenţi ce se opun lucrării de Salvare

Şi-n ceasul cel mai greu, cînd fost-am derutaţi

De undele trimise de cei ce nu-s curaţi,

Când nu vedeam Lumina ce poate să dea pace

Şi când potop de valuri veneau să ne atace

Simţit-am suflul Tău, prezenţa Ta sublimă

Ce-aduce-n noi tărie; ne-ncână şi ne-alină.

Cu jertfa mulţumirii venim, azi, la altar

E-o zi de sărbătoare, de rugă şi de har

Cadourile toate din anul ce-a trecut

Sunt o dovadă clară că eşti al nostru scut

Ne-ai dat lumină, aer; ne-ai dat şi sănătate,

Ne-ai uşurat durerea şi marea greutate

Înlăturat-ai piedici din calea spre răsplată

Adus-ai desluşire în starea încurcată.

Betanii au fost multe şi stări de Paradis

S-a împlinit ce-ai spus şi tot ce ai promis

Belşugul de-ndurare s-a revărsat spre noi

Şi răni ai vindecat, ai uşurat nevoi

De-aceea nu ne temem în vremea ce urmează

Că ştim Cine-i la cârmă şi ştim Cine veghează.

’Nălţăm recunoştinţă din suflete curate

Te vom cinsti, mereu, cu multă demnitate

Eşti pentru noi Cârmaci, Părinte, Creator

Iubirea-Ţi ne pătrunde prin fiecare por.

Cu jertfa mulţumirii venim a ne-nchina

Pe Stânca Mântuirii în veci de veci vom sta.



George Cornici/ Sărbătoarea mulţumirii, 2009