Poezie Chiar dacă amarul...

Chiar dacă amarul de pelin

Mă arde-n piept şi nu mă lasă,

Isus, tu eşti al meu alin,

Tu-mi stâmperi dorul ce m-apasă.



Tu legi chiar rana care azi,

Îmi mistuie fiinţa toată,

Căci tu dai vlagă celor slabi

Care în rugăciuni te-aşteaptă.



Şi inima ce-n piept a stat

Atâta timp în apăsare,

Lovită de furtuni amar,

Zacea zdrobită, în durere,



Tu inspre ea te-ai aplecat,

Cu-n susur blând,duios şi dulce,

Ai mângâiat al meu amar

Şi-ai pus în loc, belşug de pace.



Căci tu eşti cel ce în Cuvânt

Ne dai o siguranţă sfântă,

Căci tu dai viaţă celui mort

Şi ridici trestia căzută.



Oricât de jos ar fi cazut

Omul, prin a vieţii valuri,

Tu îl ridici chiar din ruini

Căci tu eşti dragoste şi harul.



De aceea azi eu te măresc,

Pentru iubirea-ţi minunată,

C-amarul meu mi l-ai luat,

Ca eu să-ţi cânt,cât mai am viaţă.



Şi pentru dragostea ce azi,

O văd mai clar ca niciodată,

În viaţa mea şi-n al meu pas,

Doresc să-ţi dau viaţa toată.



Amin