Poezie 1994

În lacrimi, pe genunchi, strigînd

Cele dintâi cuvinte – nestemate

Și lanțurile grele, ferecate

Pe loc s-au desfăcut.



Așa din moarte m-am născut...



Ca plânsul ce răzbate

Din piept de nou-născut

Așa am fost și n-am știut

Că sunt o nouă bucurie:



Încă un rod în Ceruri o să fie !...



Simțeam că sunt un om răpit

Din moarte

Și pașii mei, deși stângaci

Vor ști cum să mă smulgă

Din lunga și hidoasa noapte...



Copilărie scumpă a credinței

Sub umbra palmei Domnului Isus !

De-atunci și până astăzi

Pe aripi m-ai adus !



Hrănit cu adevărul veșnic

Păstrat să fiu

O rază de lumină-n Sfeșnic

Sunt fericit că sunt

Un mântuit prin har

Și tot ce cred

Iubesc și-aștept prin El

Nimic nu e-n zadar !