Poezie Astept sa uit

Cînd trece peste infinit, iubirea,

Și cînd aștept să uit ce m-a durut,

Mai grea atuncia mi-e dezlănțuirea,

Căci nu pot ca să-ntorc, ce a trecut.



Cînd cerul e mai sus, iar cîntul meu e șoaptă,

Și soarele spre apus, cu pas vioi se-ndreaptă

Atuncia mii de raze, se-afundă-n asfințire,

Ca să-mi aducă-n suflet, duioase amintiri.



Și lacrima fierbinte din geană se strecoară,

Iar vîntul ca pe o floare, mă-nvăluie cu dor,

Dar raza cea de soare, ea iarăși mă ridică,

Și nu mă lasă-n iarnă, de frig să-ngheț, să mor.



Se-nalță ca o umbră, tristețea ce mă apasă

Și soarele acuma răsare de sub nor,

căci vine primăvara cu umbra ei frumoasă

mai tandru și mai dulce e-al ei dulce fior.



Atunci mi-nalț privirea și gîndul meu în taină,

Spre soarele meu veșnic, spre Domnul meu Isus,

Doar El îmi dă lumina în noaptea-nsingurată,

Doar El îmi dă putere să merg mereu mai sus.