Poezie Aş vrea să-Ţi aud vocea

Aş vrea să-Ţi aud vocea mai clar şi mai domol,

Oare mă laşi să lunec, să mă lovesc de stânci?

Simt carnea cum se rupe şi rănile-s adânci,

Din margine de stâncă mă prăvălesc în gol...



Aş vrea să strig mai tare,nu-i nimeni să m-audă,

Gâtul mi-e uscat şi sunetele pier...

Une sunteţi oameni, unde eşti arcer?

Se-ascute coasa morţii să taie iarba crudă?



Fiindcă mai simt durere însamnă că sunt viu,

Credeam în fundul gropii că nu mai am scăpare...

Urechea mea discerne sunetul vocii Tale:



-Ţi-am auzit strigarea şi bine Eu te ştiu,

M-aplec acum spre tine cu braţul Meu cel tare,

Sunt Cel ce are milă, sunt plin de îndurare.