Poezie Odiseea Mesianică 2

Odiseea Mesianică



Evocare Biblică, în şapte episoade



       Episodul  2



       Elisabeta



,, De aceea Domnul Însuşi vă va da un semn:

,, Iată, fecioara va rămânea însărcinată, va naşte

un fiu, şi-i va pune numele Emanuel ( Dumnezeu

este cu noi )”. Is. 7, 14. 



Trăise atunci, prin bucurie     

Un simţământ de negrăit,

Pentru toate ce-acum ştie     

În planul sfânt că-i rânduit. 



Păstrase-n inimă din fugă     

Gravate, sfinte convorbiri,

Cu îngerul în ceas de rugă,     

Frumoase şi dulci amintiri! 



Urmându-şi firul cugetării     

În drumul lung ce-o apăsa,

Şi-a revăzut scena plecării     

Spre munţi, la rudenia sa. 



Mergea astfel s-o viziteze,     

Să-i dea un sfat şi povaţă,

Căci trebuia să-ntemeieze     

Căminul nou, în a ei viaţă. 



Simţea nevoia de a spune     

Tot ceea ce i s-a-ntâmplat,

Cum îngerul cu vorbe bune     

Din cer a spus, că e plecat.



Dorea să împartă bucuria     

Aşa cum îngeru-anunţase,

Căci Dumnezeu mărinimia     

Spre roaba Lui Îşi arătase. 



În imn de laudă să-i spună     

Căci ea acum a conceput,

Cum îngerul în vestea bună     

Speranţe îi dase la-nceput. 



Cu pace, în inima-i curată     

Şi-ncrezătoare în ce-a spus

Îngeru-n vestea-i minunată,     

Trăia, o bucurie de nespus. 



Cum ea atunci s-a şi sculat     

În gura sfântă, având lauda,

Şi către munţi s-a îndreptat     

Spre o cetate de-a lui Iuda. 



Păşind în pragul casei sale     

Ea i-a urat numai de bine,

Elisabetei, ce-a ieşit în cale     

Primind-o cu priviri senine. 



Şi când urarea, şi-a sfârşit     

În pântece pruncu-a săltat;

L-al său cuvânt ce l-a rostit     

Ea foarte mult s-a bucurat. 



Fiind plină de Duhul Sfânt     

Ea a strigat cu glasu-i tare,

Mărind al Domnului Cuvânt     

Primit ca sfântă încurajare: 



,, Acum, eşti binecuvântată     

De azi în veci, între femei,

Căci iată, fecioria ta curată      

E locul sfânt, al Dragostei!” 



,, O! Şi rodul pântecelui tău     

Să fie binecuvântat acum!

El va-ntări, prin Duhul Său    

Pe cel ce-i rătăcit pe drum.” 



,, Dece, mi-a fost orânduit     

Ca maica Domnului să vie,

Şi pruncul meu, a tresărit     

În pantece-mi de bucurie?” 



,, Fiindcă, la urechi îndată     

Când a ajuns glasul urării,

Săltat-a pruncul, de-odată     

În ceasul binecuvântării.” 



,, Ferice acum de tine, care,     

Crezuta-i fără a mai clinti,

Pe Domnul prin asigurare     

Că tot ce-a spus va împlni.” 



Cum ea atuncia, a strigat:     

,, Inima mea preamăreşte,

Pe Dumnezeu, Cel Înălţat,     

Şi care pururi mă-ntăreşte!” 



,, Şi duhu-mi plin de bucurie     

Se-nalţă pân-la Dumnezeu,

Căci m-a iubit din veşnicie     

În dragostea sfântă mereu.” 



,, El e-Nţelept, Atotputernic,     

Şi lucruri multe, a săvârşit,

Şi gandu-mi, umil, cucernic     

Va sta-n El veşnic, neclintit.” 



,, Numele Lui este Preasfânt     

Şi bunătatea Sa se întinde,

Peste toţi cei de pe pământ,    

Copii ai Săi de a-i cuprinde.”

 

,, Ne-a arătat 'n-a Sa putere     

Şi braţul Lui pururea întins,

Că poate aduce mângâiere     

La sufletul de griji cuprins.” 



,, El gânduri multe, a risipit     

Pe care în inimi, le aveau,

Cei mândri care le-au nutrit     

Şi care-n ei se încredeau.” 



,, A dat jos pe cei puternici     

Din scaunele lor de domnie,

Ridicând, pe cei nevrednici,     

Pe culmi mareţe, în veselie.” 



,, Pe cei flămânzi i-a săturat     

De bunătăţi prin mângâieri,

Pe cei bogaţi i-a îndepărtat     

Cu mâinile, goale-n dureri.” 



,, Astfel, în ajutor El a venit     

Pentru poporul Său Israel,

Precum din vremi a amintit     

De-atâtea ori, în fel de fel.” 



,,Şi-a adus din nou aminte     

În bunătatea Sa cea mare,

Cum promisese mai ’nainte     

Şi-a revenit iar cu-ndurare.” 



,, Cum de demult făgăduise     

Amintind din neam în neam,

Cuvinte, ce-au fost promise     

Prin jurământ, lui Avraam.’’

…………………………

Şi cum, la Elisabeta a stat     

Trei luni de zile petrecând,

Şi cum acas’ s-a-nnapoiat     

La Nazaret planuri făcând. 



,, Şi iată acum, la înscriere      

Spre Betleem ne-ndreptăm,

Pentru-a Cezarului cerere    

Ca neamul să ni-l căutăm.”   

 

Flavius Laurian Duverna



Va urma,