Poezie Daruri

Fiind copii ai Tatălui din cer

Ne copleşeşte dragostea-I divină

Şi poţi oricând, cum şi eu pot să-i cer,

Din marile-I comori vreun giuvaer

Aflat printre podoabe de lumină.



El are necuprinse bogăţii

Şi pentru noi, copiii Lui, sunt toate,

Dar ne-alintăm, cerând doar jucării,

Iar darurile mari din veşnicii

Rămân pe mai departe ambalate.



Lăsăm în cer comorile de preţ

Continuând să cerem acadele

Şi-n loc de-armura celui îndrăzneţ

Cerem păpuşă, minge, trenuleţ

Şi stăm în praf, nu-n pulbere de stele.



În cer sunt pentru noi aripi de zbor,

Elan şi râvnă şi înţelepciune

Şi tunet pentru glas, şi-alin, şi dor,

Şi fapte în veşmânt strălucitor

Şi dragoste, şi duh de rugăciune.



Sunt multe în cerescul galantar

Căci pentru noi le-a pus acolo Tatăl

De dincolo de-al timpului hotar

Şi-aşteaptă răbdător să cerem doar,

Iar El să ni-l ofere-ndată: Iată-l.



Să cerem din tezaurul imens

Al Tatălui ceresc daruri divine

Şi astfel vom da vieţii un nou sens

Trăind nu doar frumos, ci şi intens,

Ca-nvingători ai răului prin bine.



Suntem copii ai Tatălui ceresc

Care în nesfârşita-I bunătate

Dă daruri sfinte celor ce-şi doresc.

Să îndrăznim cu cei ce îndrăznesc

Şi vom avea din plin daruri bogate.



Amin

Vulcan, oct. 2009