Poezie Sărbătoare schimonosită

SERBARE SCHIMONOSITĂ



Doar Lucifer insuflă-n fiinţe

Convingere pentru urât

Roada nocivelor seminţe

Pe foarte mulţi i-a doborât

Azi milioane sunt trişaţi

De-ai lui agenţi haini, turbaţi.



Dispreţul lui pentru frumos

Se vede şi-n acea serbare

Ce n-are-n centru pe Hristos

Şi nici făpturi din Cer nu are

Vezi doar figuri schimonosite

Cu zâmbetele îndrăcite.



Cei dornici de sperieturi

I-au pus un nume: halloween

La ei vedem apucături

Ce înjosesc duhul divin

E-un festival urât, grotesc

Dar milioane-l preţuiesc...



Sub şifonate costumaţii

Sunt fiinţele căzute-n laţ

Care-au crezut în aberaţii

Şi tatuaje au pe braţ.

E vorba de-o naivitate?

Nu! Ci de fiinţe înşelate...



O, cum i-a dus de nas Satan

Să creadă într-o rătăcire!

De-ar şti că e al lor duşman

Ce dă otravă, nu iubire

Ar renunţa la sărbătoarea

Ce-aduce teama şi teroarea...



Adepţii ei au ridicat

Prin magazine chipuri hâde

Iar cel ce-n toate-i necurat

Se bucură şi tare râde

Îşi împlineşte misiunea

De-a da la oameni urâciunea.



Mii de bostani, case de groază

Creează demonicul decor

Dar unii o interpretează

Ca datina unui popor

Şi vor distracţii copioase

Iar spaima să le intre-n oase.



E ritual? Nu! E drăcie

Dar cei ce au în Creator

Un sprijin şi-o ucenicie

Resping ce e respingător

Şi-şi dau afecţiunea toată

Numai cucernicului Tată.



Numai Cuvântul uns cu har

E-n stare să îi lumineze

Ca festivalul cel murdar

Să vrea să îl anihileze

Şi doar divina sărbătoare

S-o aibă-n gând şi în purtare.



Să proclamăm, cu zel, oricând

De unde vine rătăcirea

Şi cum, la toţi, Păstorul blând

E-n stare să le schimbe firea

Să aibă parte de serbări

Ce-aduc doar binecuvântări.



4 Octombrie, 2009