Poezie Odiseea Mesianică 1

Odiseea Mesianică



Evocare Biblică, în şapte episoade



            Episodul 1

           

Vestea Bună



,,Vrăşmăşie voi pune între tine şi femeie,

între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi

va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul”.

Genesa 3, 15.



Şi-a fost odată, de demult,     

Trecut-au două mii de ani,

Un mare freamăt şi tumult     

În tot imperiul, la Romani. 



Şi-a fost un mare Împărat,     

Şi-n vremea aceea arătată,

Poruncă el prin lege-a dat     

Să se înscrie, lumea toată. 



Dela copil, cel nou născut,     

Şi pân-la omul cel bătrân,

În spiţa de neam, el trecut     

Şi-nscris în liste, ce rămân.

 

Să îşi indice a lui origine,     

Să-şi caute-a sa seminţie,

De unde neamul îi revine,     

Acolo omul să se înscrie!



Căci Împăratu-acela mare     

August, Cezarul cel vestit,

Prin lege a vrut numărare     

’N-al său Imperiu stăpânit.  



Ce oameni are-n cârmuire     

A vrut să afle clar, să ştie,

Căci pacea în a sa gândire     

În tot Imperiul, vrea să fie. 



Şi-astfel, poruncă a ieşit     

De la acest mare Împărat,

Şi peste tot s-a răspândit     

Întocmai cum a cuvântat.



Ca-n toată a sa împărăţie     

Număratoarea să se facă,

Şi orice om să se înscrie     

În ginta lui el să se treacă. 



Astfel, a trebuit ca fiecare     

Să meargă... în cetatea lui;

Şi a pornit, mulţime mare     

Împlinind, voia Cezarului. 



Şi peste tot în lung şi-n lat     

Îşi căutau ginta şi neamul,

Cum ordin clar fusese dat     

Şi hotărât, era programul. 



Aşa porni cam de departe,     

Din Nazaret, din Galileea,

Şi Iosif, cum scrie-n carte     

Spre Betleemul din Iudeea. 



Şi calea lungă-i era-nceată     

Cu-a lui logodnică, Maria,

Ce tocmai era însărcinată     

Având să nască pe Mesia. 



Căci, înainte de căsătorie     

Un înger, noaptea prin vis,

Lui Iosif i-a vorbit, să ştie,     

Să n-aibă îndoială, i-a zis: 



,, N-ai teamă de-a ta Marie,     

Căci ea, ceeace-a zămislit,

Prin Duhul Sfant şi în tărie,     

Cuvântul vieţii, a adeverit.’’ 



,, Şi iată că va naşte-un Fiu,     

Şi numele-I, vei pune Isus,

Va fi în veci de veci Cel viu     

La Tronul preasfânt de sus!” 



Acestea toate s-a-ntâmplat     

Pentru-mplinirea ce vestise,

Din timpul foarte îndepărtat     

Exact, cum proorocul zise: 



,, Fecioara, va fi-nsărcinată,     

Semnul că un Fiu va naşte!”

Şi iată, Iosif a înţeles îndată     

Minunea, fără-a o cunoaşte. 



Când el din somn s-a trezit,     

Făcut-a aşa cum poruncise

Îngerul, care-n vis i-a vorbit     

Şi-n mintea lui, se lămurise. 



După vedenie, el s-a temut     

S-o lase-n ascuns pe Maria,

Cuvântul cel sfânt l-a crezut     

Şi-astfel, a onorat căsătoria. 



Acum mergeau la înscriere;     

Ca şi-o familie, ei fiind uniţi

Se străduiau, cu precădere     

De-a fi astfel, nedespărţiţi. 



Mergeau cu inima deschisă     

Şi lăudau pe Cel Prea Sfânt,

Căci voia Lui, le e prescrisă     

Prin minunatul Său Cuvânt. 



Tăcea Maria, când mergea     

Dar gândurile-i se deschid,

La spiţa orginei, ce curgea     

Din neamul Regelui David. 



În drumul lung, şi-obositor     

În grija lor de-a se înscrie,

Avea un semn prevestitor,     

Semn de dureri şi bucurie. 



Şi după cum îngerul Gavril     

La vizitare, atunci i-a spus,

Că-avea să nască un copil          

Cu numele cel sfânt, Isus... 



Speranţa de-a se înfăptui     

În mintea ei mereu socoate:

,, Pentru că El, va mântui     

Poporul, de-ale lui păcate.” 



,, Şi-aşa cum zice în Isaia     

Chiar numele-I Emanuel,

Ce-L descrisese profeţia     

E-o referire, clară la El.” 



,,{ Dumnezeu este cu noi }     

Dupa cum zice tălmăcirea,

Înseamnă că nu dă-napoi     

Să înfăptuiască izbăvirea.” 



Vedea că timpul împlineşte     

Acel cuvânt ce-a fost rostit,

Ca s-o-ntărească sufleteşte     

Să n-aibă teamă de sfârşit. 



Şi cugeta cum,,Plecăciune!”     

,, Căci mare har ţi s-a făcut,”

Erau vorbele, acelea bune,     

Prin înger spuse la început. 



Apoi prea înalta asigurare:     

,, Dumnezeu este cu tine!”

A fost o sfântă înviorare,     

I-au potolit orice suspine. 



,, Căci binecuvantată eşti,     

De-acuma tu între femei,”

Erau rostirile, cele cereşti     

Cuvinte dragi, ‘n-auzul ei. 



Ce mult atunci s-a tulburat     

De prea frumoasele cuvinte,

Când îngerul i le-a adresat     

S-o pregătească din-nainte! 



Când a simţit, că-i o urare     

În sinea ei, mult se-ntreba,

,, Cum, se vor împlini oare?”     

Şi-n gândul ei se frământa. 



,, Să nu te temi acum Marie!     

Căci tu ai o nădejde mare;

La Dumnezeu ce toate ştie      

Ai căpătat har şi îndurare!” 



,, Şi iată, vei fi însărcinată     

Şi vei năştea unicul tău Fiu,

Căci fecioria-ţi prea curată     

A fost aleasă, precum ştiu!” 



,, Cum aceasta se va face     

Căci eu nu ştiu de bărbat?”

Îngerul i-a spus că-n pace     

Se va împlini ce-a anunţat. 



,, Acum Fiul ce-L vei naşte     

E un dar sfânt venit de sus,

Îl vei numi şi-L vei cunoaşte     

Cu numele-I cel sfânt, Isus!” 



,, Căci asupra-ţi Duhul Sfânt     

S-a pogorât şi S-a întrupat;

Spre a împlini acest cuvânt     

Eu lângă tine-acum am stat!” 



,, Puterea Lui te va umbri -     

A Celui Sfânt şi Prea Înalt,

Şi fiinţa ta, de-acum va fi     

O piatră scumpă de bazalt.” 



,, Pruncul, care se va naşte     

Chemat este spre a fi Sfânt,

Şi Dumnezeu Îl recunoaşte     

Ca Fiul Său, de pe pământ.” 



,, În veci de veci va-mpărăţi     

Peste-a lui Iacov casă toată,

Cu nimenea, nu va împărţi     

Domnia, ce-i va fi predată.” 



,, Scaunul Său de domnie     

De Dumnezeu va fi întărit,

Şi-aceasta Nouă Împărăţie     

În veci va sta, fără sfârşit.” 



,, Căci orişice cuvânt rostit     

Venit ca sfântă mângâiere,

La Cel Preasfânt nu e lipsit     

De-a Sa-mplinire şi putere!” 



,, Iat-acum, ca şi Elisabet,     

Care ţi-e rudă, a zămislit

Un fiu care va fi-un profet,     

Şi-o drege drumul părăsit.” 



,, Ajunsă în ani de bătrâneţe     

Când a aflat de vestea bună,

Se simte-acum ca-n tinereţe     

Şi ea este-n... a şasea lună!” 



Astfel, îi revenea în amintire     

Ce a răspuns la glasul sfânt:

,, Să mi se facă” -în smerire-     

,, După al Domnului Cuvânt!” 

    

Flavius Laurian Duverna



Va urma,