Poezie Ajuta-ma (1)

Cînd norii întristării, în suflet mi-aduc ploaie,

Și inima-mi dorește visata fericire,

Ajută-mă Isuse cu, ochii mei de tină,

Să pot vedea un strop de nemurire.



Cînd suspinul grabnic din suflet se desprinde,

Ca frunza ruginită ce cade de pe ram,

Ajută-mă Isuse, să pot să dau uitării,

Iubirea ce-am dorit-o, dar n-am putut s-o am.



Mai lîngă Tine, Doamne, chiar de e grea tăcerea,

Cînd spinii încercării, pe fruntea mea tot cresc,

Dar știu că lîngă Tine, eu aflu fericirea,

Și știu că mă iubești, așa cum nu gîndesc.



Să treacă toate-n lume, iar visul meu să zboare,

Tu ajută-mă Isuse, mai mult să mă smeresc,

Și-oricît de grea-ncercare voi trece-n barca vieții,

Mai lîngă Tine, Doamne, iar să mă regăsesc.



Oprește-te o clipă Stăpîn al nemuririi

Ca să privești cu milă, spre tainicul meu dor,

Tu dai în lume ploaia speranței si-a luminii

Ajută-mă în toate pe Tine să Te-ador!