Poezie Fantomele trecutului

Fantomele trecutului



Fantomele trecutului

Se văd în depărtare

Cum se apropie zâmbind

Şi cum îşi zic:

Să ne apropiem de ea

S-o punem la-ncercare.



Ca să-i vedem credinţa ei

Puterea în răbdare,

Şi dragostea pentru cine-I?

Asta dorim

De la credinţă s-o clintim

Plecarea noi să-I oferim.



Viaţa ei s-o umplem vrem

Cu multă bogăţie

Cu frumuseţi de nedescris

Cu zâmbete

Plecare şi destindere

Şi muzică;’’Pe bune’’



Dar i-a priveşte înspre noi

Îmi strigă azi ispita

Şi ai să simpţi cum totul e...

Mult mai bine

Decât să stai şi să aştepţi

Să-ţi vină izbăvirea.



În suferinţe şi-n necaz

E-aproape desnădejdea

Şi-atunci fantomele vuiesc

Şi mă-ncolţesc

Cu gânduri ’’dulci’’ mă prigoneşti

Vrând ca să-mi fure pacea.



Dar Domnul este acelaşi azi

Ca ieri, va fi şi mâine

Şi nici o clipă, nici un ceas

Nu ma lăsa

Ci va privi asupra mea

Şi îmi va da salvarea.